Ecoul tău este
sunetul ce-mi răpeşte fiinţa. Ai trecut ca o umbră prin viaţa mea;parfumul
tău, atât de efemer, nevrotic, este tot ce mi-a rămas din această goană. Ieri
te-am văzut aproape pentru ultima oară. Te ascundeai de ploaie într-un colt de
mall. Semiîntuneric, vânt şi o mare de lume care se răsfrângea parcă în acelaşi
spaţiu limitat. Doar noi două, evitându-ne privirile sfâşiam tăcerea decorului.
Piesa aceea se derula neîncetat în faţa ochilor mei şi se reflecta apoi
distorsionată în galaxia ce am construit-o în jurul ochilor tăi. O mulţime
halucinantă, trimisă acolo parcă de un zeu ce încearcă să-mi sfărâme cu orice
preţ armata. Ceea ce nu ştie el, este că armura mea a ruginit de mult şi stă
aruncată într-un ungher al sinelui. Soldaţii mi s-au sfârşit rând pe rând
într-un noian de incertitudine şi tot ce este cert acum este tocmai îndoiala ce
ne pândeşte pe amândouă, acea undă cenzurată ce nu mă lasă să pătrund dincolo
de platitudinea prezentului. Aş fi alergat atunci spre tine şi te-aş fi strâns
atât de tare în braţe încât aproape mi-aş fi pierdut răsuflarea, încât aş fi
putut să mă prăbuşesc chiar acolo, în mijlocul teatrului, pe o podea
translucidă, la marginea fiinţei tale, atât de dragi mie. Tu nu te-ai perindat
pur şi simplu prin viaţa mea, tu ai fost o suferinţă necesară, un măr din care
orice muritor ar fi muşcat fără vreun regret,până când te-ar fi epuizat
asemenea unui gând. Ştiu că îţi place
povestea aia, Tristan şi Isolda, dar eu nu vreau să trăiesc aşa, ca într-un
basm. Eu nu cred în Iad şi nu cred că cei care se iubesc trebuie să moară
împreună. Cine-mi garantează mie că te voi mai întâlni vreodată dincolo de
viaţa asta? Că vom urca împreună în aceeaşi trăsură, pe aceeaşi luntre a lui
Caron? Eu vreau să trăiesc acum când ştiu că viaţa e singura certitudine. Vreau
să-ţi epuizez acum prezenţa, râsetele şi măştile, să-ţi cunosc toate laturile,
toate ticurile,să mă oglindesc în privirea ta vie, prezentă şi nu într-o
amintire, într-un spirit, într-o efemeritate.Dar, dacă aş şti că dincolo de
viaţă, ne vom regăsi, atunci aş fi onorată să-mi petrec eternitatea lângă tine,
lângă această prezenţă tumultoasă şi confuză, dominatoare şi îngândurată.
