If I was a sailor..

 

"Well if I was a painter, I'd put you down in paint
I'd hang you by the Mona Lisa and put that girl to shame
Or if I was a sailor and sail the seven seas,
I'd row across the ocean just to bring you home with me"(Caroline)

 

Pluto are o pată în formă de inimă

Îmi lipsesc după-amiezile acelea pe care le puteam lungi la infinit,calde,cu vântul de primăvară ce ne răvăşea părul,cu eşarfe ample şi cafea la tonomat.Stăteam cu orele la biblioteca judeţeană toată săptămâna,ne duceam chiar şi sâmbăta din greşeală.Numai ştiu cum trăiam eu separat şi cum trăiai tu.Nici nu cred chiar să fii avut în toată această vreme o existenţă distinctă sufletul meu de al tău.În blocul din Victoriei,la etajul trei, îmi savuram cafeaua dimineaţa şi rămâneau urmele buzelor tale pe ceaşcă.Muşcai din croissantul cu gem de caise şi te întorceai mirată spre uşă fiindcă iar ţi se părea că miroase a mine in casă.În serile în care veneam târziu de la concerte şi de abia puteam să mai simt aerul de la atâta tutun, adormeam liniştită;respirai tu şi pentru mine. Retrospectiv,aproape că nu-mi amintesc dacă erau oameni pe Pământ atunci.Poate că  în momentul în care m-am îndrăgostit de tine un asteroid de 3 ori mai mare decât Everestul a lovit Planeta asta şi locuitorii ei au avut aceeaşi soartă ca dinozaurii iar acum amintirea lor stă lipită de nişte fosile.

Mergeam uşor către spitalul judeţean în serile de weekend.Îmi plăcea să privesc acoperişul şi să mă gândesc ce fain ar fi să ne bem cafeaua acolo,în locul ăla de unde se vede tot oraşul,să vedem tot freamătul ăla de maşini,autobuze,o bucată imensă de ciment şi sticlă în care şi viaţa şi moartea au teren egal.Ne simţeam un fel de super eroine gândindu-ne la acest lucru.Să stăm acolo deasupra tuturor, să fii avut şi noi un set de halate albe,pătate de sânge şi mâncare,să fii putut salva şi noi vieţi.

De la Capitol până la Victoria,de la Dacia până-n Tăbăcăriei,pe malul mării,în blocul de lângă liceu în care intram mereu cu Radu să fumez,lângă casa mea,lângă a ta,nu era niciodată nimeni.Eram într-un fel de basm postmodernist în care personajele secundare apar doar când trebuie,pregătesc cafeaua protagoniştilor,le trag norii puţin  mai spre dreapta să nu umbrească cadrul în care se sărută,îi duc cu maşina undeva,dar niciodată nu-i întreabă nimic,nu se holbează la ei,nu îi ironizează,practic nu există.

Poate că atunci când iubeşti eşti zeu şi tragi pământul în ce direcţie vrei tu.Poţi să-i dai şi foc,poţi să le dai foc tuturor şi să sufli spre ei să dispară mai repede,ca şi cum ar fi din hârtie.

"Personajul din hârtie"...îţi plăcea termenul ăsta,aşa cum îţi plăcea şi tot ce era legat de India,Eliade,Schopenhauer,Proust.Tot ce era rac,tot ce era prea siropos,prea filosofic,prea aiurea pentru ceilalţi.

Poate că un asteroid, cam de 3 ori cât Everestul a lovit Pământul atunci când noi ne-am îndrăgostit iar toţi oamenii pe care îi ştiam au dispărut dintr-odată doar ca să ne lase iubirea să se întâmple.

loving Annabelle music video - My skin

Janne Schra - Little Bamboo (official video)

Pentru când o să fac Alzheimer

Pentru că Pie îmi adusese Macarons şi un glob de Cristal când s-a întors din Franţa.Pentru cărţile alea poştale şi telefoanele ba chiar şi internetul inutile şi insuficiente.Pentru că pe 23 am avut examen de ziua mea şi ea mi-a luat un buchet de trandafiri pe care i-am rupt când am venit spre Constanţa ca să-i păstrez alături de ceilalţi în cutia cu Shakespeare. Păstrez tot felul de lucruri, ca să-mi amintesc ca să mă treacă fiori de nostalgie peste 20j de ani când o să mă plimb prin casă fumând o ţigară mentolată.Păstrez din dragoste,din curiozitate, din instinctul de rac protectiv.Pentru mine,pentru ceilali.Pentru destin...
Pentru când o sa fac Alzheimer.
Pentru....

Is love alive?Is love alive?

Un mesaj important pentru cei ce stiu sa asculte

Mary Lambert - She Keeps Me Warm (2013 Version)

Ella Henderson - Ghost

Iubirea mea

Stăteam sprijinită de umerii tăi
şi-ţi împleteam salcâm în păr,
deasupra patului era un pachet de ţigări
şi multe alte lucruri pe care tu le-ai atins
rula atâta fum ş-atâta primăvară
încât cu adevărat eu mă topeam în tine.

Indiferent de câte ori aş muri,ea e singurul basm în care vreau să trăiesc.

"Did I ever tell you how beautiful you are?"
"About fifty thousand times."

Arhanghel'sk

De vară.

My own kind of fairytale

"Eşti nebună" ,mi-am repetat toată ziua în gând, în timp inima îmi palpita la gândul că în sfârşit sunt creatoarea propriului meu basm.
T.i.

Partea pe care nu o ştii din mine

Prea multă lume,prea multă alergătură în jurul cozii.Prea multe cercuri pe care continuăm să le desenăm în jurul picioarelor noastre.Nu sunt nici înger nici drac,nici Paradis nici Iad, nici măcar Purgatoriu,nu sunt un om al bisericilor dar mă întorc adesea către Dumnezeu, nu-mi place negrul,dar îl port mai mereu, îmi place stabilitatea şi când nu o am gust din nectarul altor buze.M-am născut prea târziu şi totuşi la momentul potrivit.Sunt genul de om cameleonic, care ar fi putut trăi în orice secol, trăgându-şi uşor dresurile sub cele două fuste sau zdrenţărindu-şi pantalonii.Îmi plac blugii şi m-am născut post-comunist.Nu ştiu dacă îmi place mai mult bărbatul sau femeia din mine,dar cu siguranţă aş fuma oricând tone de tutun.Încă de la 6 ani mă străduiesc să înţeleg rostul somnului.Îmi place liniştea şi solemnitatea bufniţelor, lumii îi e frică de tăcerea lor şi de aia nu le întreabă nimeni nimic. Când mă îndrăgostesc devin bipolară şi mă afund în insomnii. Aproape întotdeauna am fost atrasă de persoanele cu câţiva ani mai mari decât mine.Faptul că la un moment dat le-am zâmbit a fost doar pentru a le crea un confort, întocmai ca acela pe care vânător i-l simulează prăzii. Am avut nevoie de iubire pentru a scrie, de trupuri pentru a defini omenescul şi de ţigări pentru a mă evapora atunci când eram prea sătulă de lume.

Trebuia sa mă cheme Judith.Un nume enigmatic, cu rezonanţă,impunător în faţa celorlalţi.Când eram mică îmi plăcea foarte mult să stau sprijinită de copaci sau întinsă pe iarbă şi să privesc stelele.Le priveam cu orele fără să mă satur ca şi cum în ele era singurul adevăr.Stelele mă linişteau.

În luna august era întotdeauna ploaie de stele.Aşa că-mi luam harta pe care o primisem într-o tabără de biologie, sticla de 2l de Cola şi pachetul pe Marlboro scurt roşu şi mă afundam în neant. Atunci şi în clipele ce au urmat vieţii mele, când stăteam singură doar cu o ceaşcă de cafea şi cu o conştiinţă încâlcită,doar în acele momente simţeam cu adevărat liniştea.Acea curgere nesfărşită de valuri uşor verzui deasupra norilor şi a irisului meu stâng.Poate că am uitat să menţionez,nu ştiu să scriu decât cu stânga.

Roses and letters
not enough
I need more of you.

Conal Fowkes - Let's Do It (Let's Fall In Love), Midnight In Paris OST

M-am născut acum  aproximativ 7400  de zile ( pentru restul eram prea mică să mi le amintesc, deşi sunt probabil încă vreo 3000.O zi are 24 de ore.Îţi dai seama câte momente irosim? )
şi am avut o tentativă de sărut sub vâsc.Don't be -.-, I just dont wanna die before I  do all those childish,hilarious, lovely things that lie on Earth.Şi tocmai am adăugat Barnes "Sentimentul unui sfârşit" pe wishlist (and a box full of candys....)

Always act like that..

Somewhere in my memory

We knew it better than Shakespeare!

Dor de casă

Legea gravitaţiei

Uite,iubito, prin câte secole am trecut fără să te cunosc
câte războaie şi câte vieţi s-au scris dinaintea paşilor noştri
câte astre s-au născut în lumina plăpândului tău iris
şi câtă lăcomie ne-a mai rămas de surpat.

Ridicăţi privirea,îţi spun, că lumea nu are glas fără de acel albastru
şi nici pacea nu se-aşterne,nici tunetele nu  mor
în lipsa ochilor tăi.

Iubiri născuse-vor şi se vor naşte,oameni şi trupuri,sufletele şi trandafiri
dinaintea sorţii aplecaţi,purtând la infinit aceleaşi veşminte modeste,
dar eu renegând,n-aş putea să mai trăiesc pe un Pământ fără de tine
căci care mai e rostul în strălucirea Soarelui, în mireasma florilor şi-n trăire?

Dar Pământul se-nvârte,îmi veţi spune,iar Soarele şi oamenii tot acolo-s
dar nu ştiţi voi oare...
nici toţi trandafirii din lume nu au parfumul ei,nici o adiere nu mă alintă ca ea
nici o galaxie nu mă luminează ca privirea ei şi nici măcar un rege nu-mi poate
revărsa deasupra buzelor,sărutul ei.

Santa baby...

Momentul ăla,când un vecin îţi bate la uşă zâmbind că cineva ţi-a lăsat un trandafir pe prag :)

GET DRUNK!

Valorifică timpul,mon cher!

Mi se pare fascinant faptul că ceea ce definim acum drept dragoste,nu corespunde cu noţiunea pe care o dădeau înainte oamenii. Dragostea era capabilă să rupă distanţa războiului, să sărute rănile holerei, să mângâie chipul anilor.Dragostea nu se măsura în ani, ci în încredere, nu avea nevoie de dovezi, pentru că ce dovadă putea să-ţi dea cel care era prins în mijlocul unei bătălii pe cealaltă faţă a Pământului,dacă nu tocmai prezenţa lui.Faptul că el era o fiinţă umană,născută să-şi educe inima în găsirea sufletului pereche şi să-şi păstreze raţiunea suficient de rece,pentru a vedea diferenţa dintre trecător şi efemer.Războiul,fie cel exterior fie cel lăuntric este ceva temporar.Asta era cheia unei relaţii.Totul avea să se sfârşească la un moment dat,dar nimic nu îl împiedica pe om să creadă că poate să trăiască alături de iubită şi o mie de ani.Nu-l vedem niciodată pe Dumnezeu, pe Alah sau Buddha, nu ştim dacă rabinul sau hogea se înşală şi nici nu ne interesează.Ce contează cu adevărat nu este mijlocitorul către toate acestea,ci drumul în sine.

"He was away for almost four years during the war. When he wrote me letters, he was never allowed to tell me where he was. So he'd draw cartoons to help me guess."(Humans of New York)

 

 

"polar bears dealing with global warming"

Mi-a plăcut foarte mult poza asta.cu tipul ăsta.de pe Humans of New York

"It's not a costume. It's a lifestyle."

Mare albastra

Îmi e dor să aud valurile şi să beau cafea fierbinte de la Mc pe stâncile Cazinoului.Dar cred că cel mai tare îmi e dor să stau întinsă pe plajă şi să ascult liniştea în timp ce Radu deschide o bere. E singurul loc din care nu vreau să mă recupereze cineva,nici măcar noaptea.

Ţi-am spus vreodată că cele mai frumoase apusuri sunt în spatele macaralelor din Port?iar singurele răsărituri reale sunt cele din Vamă, când Soarele răsare undeva dintre alge,nisip,valuri şi trupuri somnoroase.

Imprimat pe retină

Cel mai frumos poem pentru tine,pe care nu l-am scris eu

 

"I’ll rob the bank that gave you the impression that
money is more fruitful than words, and
I’ll cut holes in the ozone if it means you have one less day of rain.
I’ll walk you to the hospital,
I’ll wait in a white room that reeks of hand sanitizer and latex for the results from the MRI scan that tries to
locate the malady that keeps your mind guessing, and
I want to write you a poem every day until my hand breaks
and assure you that you’ll find your place,
it’s just
the world has a funny way of
hiding spots fertile enough for
bodies like yours to grow roots.

and

I miss you like a dart hits the iris of a bullseye,
or a train ticket screams 4:30 at 4:47, I
wanted to tell you that it’s my birthday on Thursday
and I would have wanted you to
give me the gift of your guts on the floor, one last time,
to see if you still had it in you.

I hope our ghosts aren’t eating you alive.
If I’m to speak for myself, I’ll tell you that
the universe is twice as big as we think it is
and you’re the only one that made that idea
less devastating.”
 

― Lucas Regazzi

good night

My God,is a good God, who cares

"later that night
i held an atlas in my lap
ran my fingers across the whole world
and whispered
where does it hurt?

it answered
everywhere
everywhere
everywhere."
―Warsan Shire

We might be dead by tomorrow

Reflexions of a past love

Damien Rice – I Don’t Want To Change You

Prea mult Eva

e şi iubirea
tot un fel de canibalism în felul ei
ne mâncăm între noi
cu tot cu piele, cu amintiri cu locuinţe
şi cabluri electrice ce leagă stâlpii noştrii
până când numai rămân decât sufletele,
Din fericire
ele nu sunt comestibile.

Intimacy

Ştii ce zic?
de cele mai multe ori cei pe care-i iubim
devin bucăţi din sine care odată individualizate
nu ne mai aparţin,
ca şi un vas pe care-l spargi
şi părţile lui devin părţile Universului.
-You know, today I felt like your body was melting into my hands
like the whole world was absorbed into our intimate hug.
So, kiss me, like there's not a soul out here, on this planet
like you'll be my secret,unique bride... -

dorul şi doina

Have you ever lost yourself in a kiss?

 How strange, i feel that everytime I kiss u...

“Have you ever lost yourself in a kiss? I mean pure psychedelic inebriation. Not just lustful petting but transcendental metamorphosis when you became aware that the greatness of this being was breathing into you. Licking the sides and corners of your mouth, like sealing a thousand fleshy envelopes filled with the essence of your passionate being and then opened by the same mouth and delivered back to you, over and over again - the first kiss of the rest of your life. A kiss that confirms that the universe is aligned, that the world's greatest resource is love, and maybe even that God is a woman. With or without a belief in God, all kisses are metaphors decipherable by allocations of time, circumstance, and understanding” ― Saul Williams


 

Don't be scared of falling in love

Te vânez cu gesturile unui vânător însetat,absorbit de propriile fantezii.Te-aş trage de mână şi ţi-aş ridica uşor voalul, aş rupe toţi nasturii de la bluză şi aş face dragoste cu tine până când numai rămâne nimic acolo.Te-aş privi în ochi fără să te văd, fără să mă văd şi pe mine şi cu grijă ţi-aş muşca uşor buzele.Mi-aş ingropa săruturile în sânii tăi, în coapsele tale şi te-aş strânge tare de mijloc.Ar mirosi a cafea şi a dezordine iar afară habar n-am ce timp ar fi.Singurul timp pe care-mi este dat să-l cunosc este cel dintre bătăile tale de inimă şi respiraţia sacadată.Te-aş trânti peste birou şi ţi-aş smulge orice urmă de frică şi m-aş topi în tine.

Dacă mi-ai vorbi atunci despre îndoială şi sensuri, te-aş săruta pe gât, ţi-aş răvăşi părul şi-aş coborî  încet deasupra umerilor, m-aş coborî pe mine pe toată fiinţa ta.

Mai ştii cum te cheamă?pentru că eu deja am uitat, singurul lucru de pe buzele mele e sărutul tău,singura religie rămâne această goană a noastră.

Ţi-aş trage uşor dresurile cu dinţii şi nu m-aş opri nici o secundă până când n-ai fi complet pierdută-n mine.Ai tremura în braţele mele şi m-ai privi fragilă.Atunci aş ştii că în sfârşit ai înţeles-dacă nu există chimia sufletelor degeaba mai faci sex.

MontyThePenguin

Cu siguranţă..

Efervescent

Nu ştiam de cine s-ascult mai întâi
de liniştea din ochii tăi sau de frunzele de toamnă
de ecoul searbăd al Paradisului
sau de teluricul iadului?
De ce e uman nu scăpăm oricât ne-am feri
de vâltoarea anilor,
iar timpul ajunge numai aceluia ce s-a lepădat
de orice urmă de ego.

E atât de frig încât uneori aş vrea să pot să alerg
şi să mă ascund în tine,
de ochii tuturor celor care mă caută.

În fiecare dimineaţă oamenii se grăbesc să prindă autobuze
şi semafoare,cozi la cafea şi ziare Telegraf din Centrul Vechi
întâlniri şi săli de conferinţe,
împleticiţi cu urme de ruj pe guler
sau cruciuliţe ascunse deasupra pieptului
toţi aleargă dimineaţa spre un sens.

dar,curios
 niciodată nimeni nu se grăbeşte să-şi prindă din urmă iubirea.

Când viaţa îţi dă flori în loc de ghimpi

Pe ea o iubeam cel mai mult
chiar dacă tăcerea mea era la fel de tâmpită ca şi cuvintele
chiar dacă fumam în prezenţa ei deşi ştiam că asta o enervează
şi uneori tipam la ea fără motiv
chiar dacă uneori în mine era mai frig ca afară
pe ea o preţuiam cel mai mult
pentru că avea gustul unui omuleţ de turtă dulce
şi privirea plină de cer
şi oricât aş fi alergat prin lume
nu puteam să culeg dintre oameni
zâmbetul ei.

De la Pie

Pe vremea când trandafirii nu se ofileau niciodată

Floarea mea palidă
câte morţi şi învieri trebuie să cunoască omul pentru a putea înţelege
că nimic nu-i mai omenesc decât iubirea?
Nu vreau să te iubesc fiindcă îmi eşti diferită
cu ochii prea plăpânzi şi gene lungi
cu buzele întretăiate de sărutările mele
cu pielea prea albă pentru lumea asta
îmi eşti nefirească, firavă făptură lângă paşii mei.

Dacă aş muri acum aş stii că rămân a pământului pentru o vreme
Şi totuşi...
pielea ta îmi poartă săruturile iar albastru ochilor tăi
îmi oglindeşte sufletului

genele-mi s-au răsfirat deasupra umerilor tăi goi
iar mâinile mele de fapt nu ţi-au dat drumul niciodată.

Mă porţi cu tine, în mersul tău grăbit, în felul împleticit şi adorabil
în care mânănci
în felul în care respiri când mă priveşti
îmi porţi parfumul deasupra pielii tale
şi gândurile deasupra venelor.

Sufletul meu simte într-un mod incontrolabil
să se îndrăgostească de fiecare lucru al tău
ca şi cum viaţa din noi rămâne în orice atingem.
Dacă ar fi aşa,înseamnă că eu respir de mult aerul
din plămânii tăi.

Humans of Rome

"I had lived all my life as an engineer before I visited Međugorje. There I realized that I wanted to explore my spirituality and I thought that I'd do it through one of my greatest interest, music. I didn't know what to do with my money anymore so I invested them all in stocks and I traveled to Sicily where I began playing guitar in a church. Then I moved to Rome to study theology. My stocks were worth over a million dollars, but I decided to ignore them and keep studying theology and playing at Santa Maria Maggiore. Everyday I got the food that the grocery stores would throw away, but that was still good. I gave it to a monastery, kept some for me, and ate it inside my tent in a remote area of the suburbs. I had a really long beard and the people in the neighborhood were afraid of me, so they called the police and they sent me away. Meanwhile my stocks dropped and I ended up with no money at all. I went to the monastry looking for help and they found me a place to stay, here in the basement of this ancient roman building."

Sharing beds like little kids

Goya whisper

Am luat-o de mână ş-am început să ne învârtim în cerc
cu fundalul de la Stubborn love pe retină şi dragoste neţărmurită-n vene.
Muşcam lacom din momente şi te păstram aproape, cât se poate de uman aproape...
până când buzele mele deveneau buzele tale şi săruturile se aşeazau uşor asemenea
unor amprente pe pielea albă şi moale,
iar tu erai cea mai frumoasă prelungire a existenţei mele.

te strângeam la piept şi nimic din ce-i lumesc
nu mă putea distrage.
acum nu ştiu ce curgea mai uşor, timpul sau noi
în vâltoarea asta a tinereţii în care eşti condamnat
să trăieşti mereu la graniţa dintre sentimente.

dar cert e că universul stătea pe loc dimineaţa, atunci când sorbeam din cafeaua ta
lăsând balconul să ne trăiască poveştile

aruncă-mi două trei pachete de ţigări şi o Cola
lasă-mă să te privesc până când mă identific cu tine
sau cel puţin până când piere orice urmă de civilizaţie
şi singurul liant echitabil rămâne sărutul.

Oh, de-ar putea povesti pereţii ăştia tot ce ţi-am şoptit...