"Fericirea e însă altceva. Fericirea e umană și nu divină, iar goana după fericire este ceea ce am putea numi dragoste. Această dragoste, dragostea pământeana, e un armistițiu încheiat cu metamorfozele, un acord temporar de a nu-ți schimba forma în timp ce te săruți sau stai mână-n mână cu persoana iubită. Dragostea e un cearșaf de plajă așternut peste nisipuri mișcătoare. Dragostea e o democrație intimă, o învoială care stăruie asupra reînnoirilor, dar te poti pomeni exclus peste noapte, oricâtă majoritate de voturi ai avea. E fragilă, e precară, dar e tot ce putem avea fără sa ne vindem sufletele unui partid sau altuia. E ceea ce putem avea rămânând liberi. " (Salman Rushdie)
