29.11.2010

Recviem sentimental




    

                 Dupa ce m-am dezbracat de toate laturile care nu-mi apartineau,mi-am facut un ceai de tei si m-am prabusit pe pamant cu ochii la stele.Auzeam picaturile unui robinet stricat,dar cu toate astea,nimic nu putea sa ma tulbure.Ma intrebam,ce se intampla la intervalul dintre doua batai de inima,si astfel brusc,mi-am amintit de tine.Ca si cum te-as fi uitat ani de zile undeva inauntrul meu,intr-un fel de coma spirituala.Insa mi-era prea teama de tot ce ar fi putut urma,asa ca m-am scuturat de roua si-am intrat in casa,blocand toate ferestrele si usile posibile.Am tras o draperie groasa peste cer si m-am izolat in liniste,dar un greiere incepuse sa-si planga baladele in coltul camerei.,asa ca i-am luat viora si sufletul si le-am aruncat pe prispa,cat mai departe...

Era o liniste haotica,cu multe imagini,si sunete si tot felul de lucruri care ma inspaimantau si ma infricosau,pentru ca stiam prea bine,cat de usor le-ar fi fost sa ma domine din nou....

Dupa cateva secunde mi-am incrucisat bratele,dar n-am putut sa cuprind decat un spatiu gol.Ma aflam acolo,chiar in acea camera,dar ma simteam ca si cum nu era nimeni pe pamant,nici macar eu nu eram.Nu-mi mai simteam respiratia,ca si cum as fi fost desprinsa total de propriul trup,de propriul Eu...ca o nava in deriva,un gand somnoros,o tacere...

Da,cu siguranta in urmatorul minut am stiut ca eu sunt raspunzatoare pentru toate,pentru ca mi-am conturat scenariul in jurul tau,si ne-am lansat amandoi in lumina reflectoarelor si in aplauze,precum doi actori.Dar cand a venit momentul sa renuntam la masti,eu te-am rugat sa le pastram,si sa ne mai jucam putin,cat timp mai e omenirea ocupata.

Noptiile erau nesfarsite si aproape stranii.Eram doar noi,urcandu-ne pe scari pana la stele,creionand cu compasul o galaxie numai a noastra.Veneam din lumi diferite,dar nu conta,caci eu iti iubeam toate defectele si toate zambetele,eram spectatorul tau,ce te contempla la nesfarsit,incercand parca sa te fixeze in eternitate.Te criticam,te apreciam si te descopeream cu fiecare secunda tot mai altfel,in toate ipostazele si in hainele tuturor gandurilor tale.Ma oglindeam in tine si cautam sa gasesc un abis pierdut,dincolo de ochii tai.

Dar poate ca si acum vantul iti mai bate uneori la fereastra,sau poate uneori ai senzatia ca toate femeile poarta parfumul meu,cand te ciocnesti de ele pe strada sau in autobuz.Sau poate doar eu te mai simt,cautandu-te cu o disperare pe care n-am sa mi-o recunosc niciodata, in fiecare trup si suflet,ce se ciocneste de existenta mea.De fapt,cred ca in intervalul dintre doua batai ale inimii,suntem noi,continuandu-ne povestea fara teama,intr-un spatiu rece si inchis,dar atat de permisiv...

In minutele urmatoare,mi-am promis sa incetez cu aberatiile.Dar tu veneai tot mai mult peste mine,obligandu-ma sa ma prabusesc intr-o moleseala vesnica de amintiri.Atunci,parfumul tau mi-a invadat simturile,si ti-am simtit parul acoperindu-mi degetele si capul sprijinit de palmele mele.Eram pierduti intr-o ceata nebuna de toamna,singuri si rataciti,dar aveam alte galaxii in fata ce ne asteptau pana la rasarit.Am stiut atunci,ca mi-am amintit de tine,ca de o stea desprinsa din galaxia noastra si tocmai de aceea m-a cuprins teama.O teama nebuna de a nu te regasi si pierde iar intr-un neant salbatic.

26.11.2010

Delir

Uneori imi pare ca viata reintra-n vis,iar eu imi cladesc existenta pe obsesii si siluete pe care nu le-am atins niciodata.Un vis atat de nenorocit si dizgratios,care ma coboara in cel mai cumplit iad,cu becuri palide aprinse deasupra gandurilor si viori ce urla nebune balade stranii.
Dar eu tot dorm,in asternuturi reci,inlantuite de o luna palida si stele pustii.Eu dorm,tot mai departe de lume,intr-o increngatura de sentimente ce ma mistuie si ma pierd de mine.Iar dimineata,chipul tau imi pare tot mai nepamantean iar necunoscutul are parfumul unor constelatii pe care le mai regasesc doar uneori.Si stau si-ti privesc nedumerita cafeaua posedata de unduirile respiratiei si pielea si visele blocate printre coaste,printre gene,printre buze...si ma intreb unde oare...te-am pierdut...

23.11.2010

Dragostea




Dragostea este atunci,cand nu-ti mai aud pasii printre frunzele de toamna,si mi-e dor...
Dragostea este atunci cand ma pierd in bratele tale
Dragostea este atunci cand aburul iese din cafeaua noastra si se lipeste de nori
Dragostea este atunci cand imi pare ca toate femeile de pe strada poarta chipul tau
Dragostea este atunci cand nimic nu are sens,daca nu esti tu
Dragostea este atunci cand pot scrie poezii despre toate unghiurile trupului tau
Dragostea este atunci cand doi oameni deseneaza o galaxie numai a lor
Dragostea este atunci cand vreau sa impartim acelasi pat s-acelasi suflet
Dragostea este atunci cand ne pierdem printre cearceafuri ca printr-o puzderie de stele
Dragostea este atunci cand dimineata ne trezim ca dintr-o alta lume
Dragostea este atunci cand iti pregatesc cafeaua si las radioul sa-ti fredoneze o balada
Dragostea este atunci cand ma pierd prin parul tau blond si carliontat
Dragostea este atunci cand stam pe prispa unei case vechi,si ne conturam propriile basme
Dragostea este atunci cand putem atinge norii prin fereastra de la balcon
Dragostea este atunci cand iti simt respiratia pierduta pe umerii mei
Dragostea este atunci cand ma privesti somnoroasa,acoperita doar de o camasa alba
Dragostea este atunci cand nu pot sa-ti spun ca te iubesc,si trebuie sa tac cuminte,privindu-te
Dragostea este atunci cand esti timida,si fragila si doar a mea
Dragostea este atunci cand mi-e teama sa te las singura acasa
Dragostea este atunci cand as imparti totul cu tine
Dragostea este atunci cand te simt in bratele mele,si simt ca esti tot ce am nevoie.
Lumini orbitoare vin de peste tot,acoperindu-te,impietrindu-ma,ascunzandu-ne...

12.11.2010

07.11.2010

Ratacire de lumina stelelor...

Inainte sa inchida ochii pentru totdeauna,imi apuca grabit mana stanga si mi-o strange cu putere:
-Draga mea,vezi tu...daca am fi nemuritori,ne-am stinge si ultima farama de suflet in cele mai mizerabile patimi;am deveni din ce in ce mai nostalgici si plictisiti de noi insine.Iar in afara de asta,n-ar mai exista dragoste.Asta nu dobandeste eternitate decat in Rai.Noi ne iubim corporal si spiritual,da numai cu o parte de inima.Ne daruim doar cu o parte din coaste,din vene si din suspine.Restul se duc in mormant si continua sa existe Dincolo.
Ah draga mea...daca m-ai putea intelege acum,cand stau ca pe ghimpi,dar totusi atat de linistit gata sa trec granita...daca ai intelege ce nenorocita si dizgratioasa poate fi nemurirea dobandita de un muritor.
Viata este o boala mortala,
Parfum ieftin de femeie usoara
Scufundare in abis de otrava
Inundatie,neputinta,graba.

05.11.2010

Suspin



Azi a fost prima zi in care nu te-ai dat cu oja.Prima zi in care-mi zambesti dupa trei saptamani.Prima zi in care imi apari in fata,atat de neputincioasa,lipsita de orice urma de fard,doar cu o urma de ruj uitata undeva,prin labirintul buzelor.O zi in care vorbesti incoerent,pierduta in gandurile altcuiva.Sau poate in gandurile mele...
Te uiti la mine,si-mi soptesti printre gene ca poate am sa regret candva,ceva din tine,din mine,din trupul meu,si din pielea ta,ceva din noi...
Poate voi blestema zilele in care coastele tale au depins de ale mele,miercurea aceea,in care m-am jucat cu o inimioara mica de hartie,pe pielea ta alba sau vinerea in care treceam pe langa tine,fara sa te recunosc.Ca poate o sa ma doara intr-o noapte,toate acele sambete in care te asteptam in fata blocului,fumand ca o nebuna.Si nu va mai fi nici un vecin de-al tau,care sa ma intrebe daca vreau sa intru,si nici o pisica care sa ingane balade alaturi de mine.Dar da,ai dreptate,sigur ca-ntr-o zi voi regreta ceva...ca strada ta e atat de pustie...si c-am fi putut sa ne iubim mai mult.