Iubesc provocarea,rujul roşu aprins şi ciorapii fini culoare pielii.Iubesc părul prins în stilul anilor '20 şi parfumul puternic pulverizat în acele locuri în care circulaţia sângelui e mai puternică.Îmi plac brăţările firave aruncate la întâmplare pe braţ şi cămăşile uşor descheiate, mâinile deasupra cărora se văd uşor venele,ca nişte demarcaţii ale anilor,buzele pictate sau palide ce rămân uşor deschise pentru a-ţi spune parcă "m-ai lăsat fără aer"; pantofii cu toc din piele,roşii,verde închis sau negri, cei din catifea,niciodată vulgari,paltoanele lungi uşor bărbăteşti bej, sticlele de vin roşu demi-dulce şi fructele acoperite de ciocolată fierbinte.Vântul care trece uşor prin păr şi felul în care îndrăzneşte să mişte rochia sau gulerul unei cămăşi.Iubesc tot ce nu-i vulgar, ce rămâne parţial acoperit,ce e dincolo de sex,dincolo de dragoste,ce se reîntoarce la toate tainele de seducţie pe care le-a cunoscut omenirea. Jocul de priviri,dar nu acela care te bagă-n pat,atingerile dar nu cele care te provoacă şi pe care cu anii le dai uitării. Iubesc acel joc care te scoate din pielea ta,te face străin de carnea şi de oasele tale,de sânii şi de respiraţia ta,care te trece dincolo de stratosferă,de uman, dar care te face în acelaşi timp să simţi mai mult ca niciodată că îţi aparţi, care te face să trăieşti prin tine la fel cum trăieşti şi prin celălalt,care te face să vrei să seduci şi să iubeşti la infinit aceeaşi persoană.
