Ieri,am vrut sa-ti vorbesc,sa-ti spun cuvinte fara inteles si fara sfarsit.Sa ma pierd in dansul degetelor tale subtiri.Si sa observ cum ochii tai caprui ma hipnotizeaza,ma domina in fiecare zi tot mai mult incat uneori ma intreb daca exista un apogeu al seductiei..Tu mereu pleci si te intorci de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Si parca-ti tot simt parfumul,si parca te vad mereu...Iar apoi ma trezesc ca dintr-un vis...in mijlocul unei intersectii nebune,inconjurata de lumini si trupuri straine si reci,atat de singura...
Si poate ca noaptea dezlipesc uneori stelele si te caut in spatele lor.Si poate ca si luna imi vorbeste despre tine...poate ca ei toti imi vorbesc despre noi.
Sau poate te iubesc prea mult si am innebunit,si poate ca n-am sa-mi revin vreodata.Dar nebunia mea esti tu si stii prea bine...
p.s. Chiar daca nu vom atinge infinitul,am sa te iubesc oricum!
8 comentarii:
îţi invidiez trăirile
:)
oricine poate avea trairi asemanatoare...asta daca gaseste persoana potrivita
:)
probabil.
io n-o găsesc.
nice blog.
:)
e...cine stie...
multumesc.. :)
au mai trecut 2 ani. să mai caut, zici?
:))
http://www.youtube.com/watch?v=msI31bbOJ3Y
foarte frumoasa piesa :)
hm..2 ani. cam mult, nu se stie unde vom mai fi in 2 ani
Trimiteți un comentariu