Zeus îngenuncheat

Mă aşez acum pentru întâia oară, în paradisul braţelor tale,
Îmi întorc privirea spre alte zări scăldate în apusul soarelui
Şi astept să mă sfârşesc deasupra ta, ca şi cum nu aş fi existat vreodată;
Mă transform în pulbere şi alunec deasupra timpului.

Dintre toate doar tu rămâi altarul existenţei mele...


Gonind printre chipurile oamenilor,alunecând în mrejele Sheherezadei  
Înrobită de secole şi destine netrăite, 
Ascunde-mă de războiul ce se poartă în afara noastră
Acoperă-mă cu părul tău, fă-mi armură din cuvintele şi temerile tale...

Sfârşi-vom şi ne vom naşte la infinit
Până când ne vom întâlnii în aceeaşi galaxie.

"Ce va mai avea să fie sfârşitul unei lumi 
Pentru muritorii ce şi-au îngropat de atâtea ori sufletul?"