Îmi întorc privirea spre alte zări scăldate în apusul soarelui
Şi astept să mă sfârşesc deasupra ta, ca şi cum nu aş fi existat vreodată;
Mă transform în pulbere şi alunec deasupra timpului.
Dintre toate doar tu rămâi altarul existenţei mele...
Gonind printre chipurile oamenilor,alunecând în mrejele Sheherezadei
Înrobită de secole şi destine netrăite,
Ascunde-mă de războiul ce se poartă în afara noastră
Acoperă-mă cu părul tău, fă-mi armură din cuvintele şi temerile tale...
Sfârşi-vom şi ne vom naşte la infinit
Până când ne vom întâlnii în aceeaşi galaxie.
"Ce va mai avea să fie sfârşitul unei lumi
Pentru muritorii ce şi-au îngropat de atâtea ori sufletul?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu