Regina mea a sărit din turn...am alergat să o prind dar dispăruse. În realitate, cred că ea plecase cu mult timp în urmă, dar eu eram prea preocupată să mă pierd de lume. Da, chiar aşa a fost , am plecat într-o zi de acasă şi am colindat jumătate de ţară. din Iaşi până pe Valea Oltului şi de acolo până în Cluj. Urmăream codrii cu privirea şi căutam să mă identific cu fiecare loc în parte. Opream la benzinării pentru o pauză, o cafea cu lapte si vreo două-trei ţigări. Te căutam cu privirea deşi ştiam prea bine că nu aveai cum să fii acolo.
M-am întrebat întotdeauna...cum ar fi fost...?
Uneori cred că noi suntem un fel de dedublare posmodernistă a unei "Juliete" shakesperiene: capitaliste convinse, ce reneagă orice formă de supunere, stăpâne ale Universului şi a 2 etaje de blocuri optzeciste.
Zăresc departe, câteodată, o imagine înceţoşată, deformată a ceea ce obişnuiai să fii, adevărată, lacomă, stagnând într-o paloare narcisistă.
Ştiu că tu ai nume de regină, dar niciodată n-am putut să mă închin întru totul iubirii tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu