Partea pe care nu o ştii din mine

Prea multă lume,prea multă alergătură în jurul cozii.Prea multe cercuri pe care continuăm să le desenăm în jurul picioarelor noastre.Nu sunt nici înger nici drac,nici Paradis nici Iad, nici măcar Purgatoriu,nu sunt un om al bisericilor dar mă întorc adesea către Dumnezeu, nu-mi place negrul,dar îl port mai mereu, îmi place stabilitatea şi când nu o am gust din nectarul altor buze.M-am născut prea târziu şi totuşi la momentul potrivit.Sunt genul de om cameleonic, care ar fi putut trăi în orice secol, trăgându-şi uşor dresurile sub cele două fuste sau zdrenţărindu-şi pantalonii.Îmi plac blugii şi m-am născut post-comunist.Nu ştiu dacă îmi place mai mult bărbatul sau femeia din mine,dar cu siguranţă aş fuma oricând tone de tutun.Încă de la 6 ani mă străduiesc să înţeleg rostul somnului.Îmi place liniştea şi solemnitatea bufniţelor, lumii îi e frică de tăcerea lor şi de aia nu le întreabă nimeni nimic. Când mă îndrăgostesc devin bipolară şi mă afund în insomnii. Aproape întotdeauna am fost atrasă de persoanele cu câţiva ani mai mari decât mine.Faptul că la un moment dat le-am zâmbit a fost doar pentru a le crea un confort, întocmai ca acela pe care vânător i-l simulează prăzii. Am avut nevoie de iubire pentru a scrie, de trupuri pentru a defini omenescul şi de ţigări pentru a mă evapora atunci când eram prea sătulă de lume.

Trebuia sa mă cheme Judith.Un nume enigmatic, cu rezonanţă,impunător în faţa celorlalţi.Când eram mică îmi plăcea foarte mult să stau sprijinită de copaci sau întinsă pe iarbă şi să privesc stelele.Le priveam cu orele fără să mă satur ca şi cum în ele era singurul adevăr.Stelele mă linişteau.

În luna august era întotdeauna ploaie de stele.Aşa că-mi luam harta pe care o primisem într-o tabără de biologie, sticla de 2l de Cola şi pachetul pe Marlboro scurt roşu şi mă afundam în neant. Atunci şi în clipele ce au urmat vieţii mele, când stăteam singură doar cu o ceaşcă de cafea şi cu o conştiinţă încâlcită,doar în acele momente simţeam cu adevărat liniştea.Acea curgere nesfărşită de valuri uşor verzui deasupra norilor şi a irisului meu stâng.Poate că am uitat să menţionez,nu ştiu să scriu decât cu stânga.