Ţi-am cusut cumva umbra de trupul meu şi acum oriunde mă duc,umbra ta mă urmează.Voiam să-mi împletesc părul,dar nu mă vedeam în oglindă de tine,mănânc cu mâna ta şi visez prin ochii tăi.Când plouă e şi mai rău, te văd dansând în fiecare picătură de ploaie!Ochii numai sunt ai mei,nici părul sau mâinile, de la un timp pare-mi-se că nici sufletul numai e acelaşi,bate ca al tău.Cineva s-a cuibărit în mine,îmi îmbrăţişează coastele,îmi străpunge carnea, cineva mi se reflectă prin lume iar lumea prin cineva.Numai ştiu cum arată oamenii sau copacii.În parc vântul răvăşeşte mirosul tău şi peste tot se zbat frunzele pe care tu le-ai atins.Ai devenit un fel de zeu omniprezent;mi-e frică de orice urmă de existenţă.
Este vreun lucru din existenţa mea pe care tu să nu-l fii atins?
Fumez cam un pachet pe zi,dar nu-mi fac probleme!acum am 4 plămâni la dispoziţie şi două inimi,dar sufletul e tot unul...Medicina spune că inima se regenerează cu aproximativ 50% în timpul vieţii,asta dacă trăieşti până la vreo 75 de ani.Noi cred că o să murim cu aceeaşi inimă cu care ne-am născut şi nici nu cred că aş suporta altfel.Cum pot concepe să bată la un moment dat în tine o inimă pe care eu nu am auzit-o încă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu