Ating pământul uscat cu palmele şi o apă densă începe să curgă înaintea ta
privesc grăunţele de nisip ce alunecă uşor sub tălpile tale şi le prefac în flori
tai cu braţele văzduhul ca să te pot strânge în braţe
şi-ţi sărut uşor buzele.
Nu vreau să mă grăbesc,nu vreau să-ţi dau drumul
vreau doar să mă uit adânc în ochii tăi senini
şi să găsesc în privirea ta liniştea care îmi lipseşte
somnul pe care nu mă mai cuprinde în nopţile lungi de aprilie
căldura,culoarea,zâmbetul şi curajul pe care doar tu
le porţi în fiinţă
Vreau să te privesc atât de mult încât să te închid în mine
să ştiu că chiar dacă va fi să nu te mai văd într-o zi
nimic să nu poată smulge din mintea mea
rădăcinile tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu