09.10.2011

Am să te uit




M-ai dus într-un loc inexistent şi m-ai lăsat să te iubesc, m-ai lăsat să cred.Am sfărâmat oamenii,gândurile şi religia şi am dansat cu tine printre nori.Simţeam că suntem croite din acelaşi material,rezistent la ploaie,lacrimi şi la vântul ce cutreierea pădurile şi străzile din jurul nostru.
Erai atât de mult ancorată în interiorul meu,încât vorbeam cu tine pe stradă,şi te vedeam in cărămizile antice ale clădirilor,în linia întreruptă de pe cer a avioanelor,în aburul cafelei,oriunde,in fiecare colţ,în fiecare om,cuvânt,iar eu eram euforică,fericită,şi nici o durere nu te putea atinge şi nu te putea fărâma acolo în interiorul meu.
Acum eşti încă lângă mine,şi ne vedem în fiecare zi,şi ştiu că de fapt tu nici n-ai plecat,dar...

Te văd mereu,dar Tu cea care erai,ai murit de mult.Iar eu n-am cum să te uit prea curând,pentru că ceva ce-ţi aparţine încă,circulă printre venele mele,îmi umple sufletul,îmi otrăveşte mintea şi mă face mereu să revin...la tine...

8 comentarii:

C.L.M. spunea...

Cat de frumos... dar si trist.

Sappho spunea...

multumesc :)

Aimee spunea...

Superb :)Am trecut prin asta:) De obicei sufletul meu imi insoteste prietenele peste tot:)Superba postarea:)

Violeta spunea...

Uitarea nu este punctul forte a celui care iubeste nebuneste. Stiu sigur, asa cum si tu o sti. Vor fi clipe in care gandul iti va pluti peste alte "lumi" dar in esenta totul ramane bine infipt in tine. Pe retina, in suflet, inima, raman pentru cat vei fi... absolut toata povestea, toate clipele, totul. Nu vei putea fugi nicaieri nici de tine nici de ea..... Posibil sa se poate estompa cu timpul tot, dar.... tu sti!

cu drag, Violeta

Sappho spunea...

Aimee - multumesc..>:D<

Violeta- sa stii ca imi era dor de comentariile tale,sunt foarte linistitoare si calde..
Si da stiu ca uitarea nu este punctul meu forte,dar simt ca asta e singurul lucru de care am nevoie uneori pentru a putea supravietui. Poate ca suna absurd,dar e imposibil sa traiesti ca un om cand in tine se zbat ramasitele unei nebunii absolute...
Oricum,am ajuns la concluzia ca timpul e doar un fel de amnezie,dar din aia de proasta calitate din care ne trezim uneori,raniti,dezorientati aproape sangerand...

Cu drag, Diana

Teona spunea...

sunt momentele alea rare cand simti ceva, si arde in tine zile in sir...iar apoi citesti ce a scris altcineva si-ti spui "exact, exact.."

Sappho spunea...

teona - si e ciudat nu? dar foarte frumos...
poate ca doar coincidentele sunt singurele lucruri veritabile din viata noastra...

Teona spunea...

da, da..coincidentele si fricile noastrel; toate lucrurile de care ne ferim, de care ne ascundem, iar in spatele lor cea mai profunda eliberare de fals-trecator-mincinos..