04.09.2011

Benzină pentru brichete




Eu trăiesc încrustată în lumea mea,atât de departe de tine.Ştiu că nu pot să te uit,ştiu că n-ai cum să putrezeşti în mine precum o simplă amintire...ştiu că n-ai să mori niciodată,acolo înăuntrul meu,pentru că esenţa ta îmi domină sufletul..
Probabil că dacă m-ai fi iubit aşa cum aş fi vrut,aş fi înebunnit,aş fi început să alerg pe străzi,să beau tequila,să-ti scriu tot felul de chestii bizare...probabil că atunci mi-aş fi îngropat raţiunea şi mi-aş fi vândut sufletul şi te-aş fi iubit cu disperare,sânge şi lacrimi,mai presus de tot,chiar şi de spirit...

Ar fi venit un moment în care m-ai fi părăsit,în care te-ai fi săturat să mă înţelegi...în care ai fi renunţat pur şi simplu...însă eu n-aş fi obersvat,închipuindu-mi că e doar o rătăcire fizică,căutătoare,personală şi rece faţă de lume,dar atât de imaculată şi caldă în interiorul meu...
În noi sălăjluiesc milioane de lucruri care ne aduc împreună,dar tot în noi se zbat demoni confuzi şi îngeri toxicomani,în noi două cresc două continente şi miliarde de iluzii..

Toamna ne invadează cu ciorchine parfumate de struguri,dar tu eşti departe,sprijinită pe bări metalice de tramvaie sau prin alte galaxii.De fapt,am uitat că tu nu circuli niciodată cu mijloacele de transport în comun,aşa că probabil stai întinsă pe patul tău moale,înconjurată de lucruri scumpe şi cărţi vechi,privind cerul prin ţăsăturile perdelei şi gândindu-te la orice...poate chiar la mine...acoperită de acelaşi cer de toamnă,înstelat şi umed...

7 comentarii:

Violeta spunea...

Intreaga noastra viata este o cronica. A implinirilor, dezamagirilor, frustrarilor si chiar a tragediilor. Exista cu siguranta un motiv pentru care lucrurile se petrec asa. De multe ori ne luptam cu ceva ce nu ptem cu certitudine identifica sau intelege. Oare de ce? De ce? Si iar un de ce....Atat de multe intrebari fara raspuns. Un lucru este cert: tacerea este coroziva...
Stramti cu inima si cu amintiri zgribulite nu putem decat sa staorcem norii de vise si sa lasam sa ne ploua. Cu doruri....

Cu drag....
PS: Fa cuvintele sa te asculte! Traieste viata tuturor dar traieste-o si pe a ta!

Sappho spunea...

Uneori uit sa traiesc doar pentru mine...uneori traiesc prin cineva,sau ceva care mi se pare la momentul acela un fel de echivalent al universului.
Oricum nu cred ca exista certitudini veritabile pe lumea asta..dar poate tocmai asta i si farmecul ei

C.L.M. spunea...

M-au trecut fiori cand ti-am citit postareaaaaa!

Dragostea nu moare spunea...

impresionant... doar atat mai pot spune dupa ce am citit postarea ta

Sappho spunea...

Multumesc ..

Luli. spunea...

Cu adevarat infiorator [adica plin de fiori] felul in care iti exprimi gandurile.

Sappho spunea...

multumesc Luli.. ^^