M-am născut acum  aproximativ 7400  de zile ( pentru restul eram prea mică să mi le amintesc, deşi sunt probabil încă vreo 3000.O zi are 24 de ore.Îţi dai seama câte momente irosim? )
şi am avut o tentativă de sărut sub vâsc.Don't be -.-, I just dont wanna die before I  do all those childish,hilarious, lovely things that lie on Earth.Şi tocmai am adăugat Barnes "Sentimentul unui sfârşit" pe wishlist (and a box full of candys....)

Always act like that..

Somewhere in my memory

We knew it better than Shakespeare!

Dor de casă

Legea gravitaţiei

Uite,iubito, prin câte secole am trecut fără să te cunosc
câte războaie şi câte vieţi s-au scris dinaintea paşilor noştri
câte astre s-au născut în lumina plăpândului tău iris
şi câtă lăcomie ne-a mai rămas de surpat.

Ridicăţi privirea,îţi spun, că lumea nu are glas fără de acel albastru
şi nici pacea nu se-aşterne,nici tunetele nu  mor
în lipsa ochilor tăi.

Iubiri născuse-vor şi se vor naşte,oameni şi trupuri,sufletele şi trandafiri
dinaintea sorţii aplecaţi,purtând la infinit aceleaşi veşminte modeste,
dar eu renegând,n-aş putea să mai trăiesc pe un Pământ fără de tine
căci care mai e rostul în strălucirea Soarelui, în mireasma florilor şi-n trăire?

Dar Pământul se-nvârte,îmi veţi spune,iar Soarele şi oamenii tot acolo-s
dar nu ştiţi voi oare...
nici toţi trandafirii din lume nu au parfumul ei,nici o adiere nu mă alintă ca ea
nici o galaxie nu mă luminează ca privirea ei şi nici măcar un rege nu-mi poate
revărsa deasupra buzelor,sărutul ei.

Santa baby...

Momentul ăla,când un vecin îţi bate la uşă zâmbind că cineva ţi-a lăsat un trandafir pe prag :)

GET DRUNK!

Valorifică timpul,mon cher!

Mi se pare fascinant faptul că ceea ce definim acum drept dragoste,nu corespunde cu noţiunea pe care o dădeau înainte oamenii. Dragostea era capabilă să rupă distanţa războiului, să sărute rănile holerei, să mângâie chipul anilor.Dragostea nu se măsura în ani, ci în încredere, nu avea nevoie de dovezi, pentru că ce dovadă putea să-ţi dea cel care era prins în mijlocul unei bătălii pe cealaltă faţă a Pământului,dacă nu tocmai prezenţa lui.Faptul că el era o fiinţă umană,născută să-şi educe inima în găsirea sufletului pereche şi să-şi păstreze raţiunea suficient de rece,pentru a vedea diferenţa dintre trecător şi efemer.Războiul,fie cel exterior fie cel lăuntric este ceva temporar.Asta era cheia unei relaţii.Totul avea să se sfârşească la un moment dat,dar nimic nu îl împiedica pe om să creadă că poate să trăiască alături de iubită şi o mie de ani.Nu-l vedem niciodată pe Dumnezeu, pe Alah sau Buddha, nu ştim dacă rabinul sau hogea se înşală şi nici nu ne interesează.Ce contează cu adevărat nu este mijlocitorul către toate acestea,ci drumul în sine.

"He was away for almost four years during the war. When he wrote me letters, he was never allowed to tell me where he was. So he'd draw cartoons to help me guess."(Humans of New York)

 

 

"polar bears dealing with global warming"

Mi-a plăcut foarte mult poza asta.cu tipul ăsta.de pe Humans of New York

"It's not a costume. It's a lifestyle."