Les Champs-Élysées

Sputnik sweetheart

“You know what I'd really like to do the most right now? Climb up to the top of some high place like the pyramids. The highest place I can find. Where you can see forever. Stand on the very top, look all around the world, see all the scenery, and see with my own eyes what's been lost from the world.”
― Haruki Murakami, Sputnik Sweetheart

Reciteam o postare de acum 6 ani şi îmi amintisem de visul ăla în care urcam pe munte,extenuată,simţindu-mă ca un Sisif în bătaia puternică a vântului,în aerul ăla rece şi rarefiat...deasupra pietrelor şi muşchilor alunecoşi. Îmi amintesc şi de treningul ăla cred că era bleu-marin.A fost aşa ciudat să urcăm apoi întradevăr împreună. Mereu m-am întrebat ce rost au toate astea sau dacă măcar toate aceste visuri,întrebări,frământări şi pachete de ţigări fumate chiar au o finalitate, un scop, sau totul e doar în capul nostru,un fel de cap colectiv în care ne înfăşurăm în iluzii ca într-o pânză de păianjen?

Dimineaţa în braţele ei

Să te trezeşti târziu,în mijlocul unei amieze calde de vară

cu părul răvăşit şi chef nebun de băut 2 ceşti de cafea

să fumezi aproape un pachet de ţigări mâncând o felie de pizza rece de aseară

să nu tragi draperiile,să te trânteşti pe cearşaful dezordonat 

pe fundal să se audă un playlist vechi american

Să-ţi imaginezi atunci rochia înflorată şi pantofii verde închis cu toc pe care i-ai purtat

şi felul în care ai dansa cu femeia pe care o iubeşti pe melodiile alea

apoi să constaţi cu stupoare că Ea e chiar lângă tine,stă acolo întinsă ca ceva mult prea frumos

ca să fie din lumea asta

o iei în braţe şi o săruţi, 

îi prinzi uşor gâtul şi îi tragi capul tot mai aproape de al tău

te îmbeţi privind-o în ochi

te doare că exişti prin tine şi că nu poţi exista doar prin ea

că nu poţi respira cu plămânii ei,că nu poţi fi măcar pentru un minut

inima care bate în ea.

Miroase-n jur a flori sălbatice

 

Femeia pe care o iubesc

stă întinsă în fiecare noapte în faţa ochilor mei

îmi ţine mâna pe inimă şi-mi dă o ceaşcă de ceai;

în prezenţa ei întregul meu Univers îmi pare diferit

miroase-n jur a flori sălbatice şi-a orhidee

aerul se rarefiază şi aproape că şi mobila din cameră

se dilată până la dispariţie

asemenea oamenilor;

ca şi cum tot ce există se evaporă 

doar pentru a ne lăsa loc nouă.

Mă plimb uşor deasupra mâinilor ei

străbat zidurile,palatele şi valurile ce se izbesc uşor de ea

şi parcă de abia am cunoscut-o şi parcă a fost dintotdeauna în viaţa mea.

Şi uite aşa,am uneori senzaţia că toate minunile Pământului

stau undeva chiar acolo

deasupra venelor sale, frângându-se de sânii ei

întimidându-se de paşii ei apăsaţi

sculptând între buzele sale.

Poze Dan Cristian Mihăilescu

Taxi feat. Delia - Atat de trist

Gând

I sky you

"I sky you so my wings extend so large to love you without measure"(Frida)

Coldplay - Ink

Prima-vară

Să înfloreşti asemenea unei flori de cactus
străpungând zecile de spini şi verdele adânc
al trupului
pentru a-i lăsa loc sufletului
să înflorească chiar acolo
unde lumea se aşteaptă mai puţin