“You know what I'd really like to do the most right now? Climb up to the
top of some high place like the pyramids. The highest place I can find.
Where you can see forever. Stand on the
very top, look all around the world, see all the scenery, and see with
my own eyes what's been lost from the world.”
― Haruki Murakami, Sputnik Sweetheart
― Haruki Murakami, Sputnik Sweetheart
Reciteam o postare de acum 6 ani şi îmi amintisem de visul ăla în care urcam pe munte,extenuată,simţindu-mă ca un Sisif în bătaia puternică a vântului,în aerul ăla rece şi rarefiat...deasupra pietrelor şi muşchilor alunecoşi. Îmi amintesc şi de treningul ăla cred că era bleu-marin.A fost aşa ciudat să urcăm apoi întradevăr împreună. Mereu m-am întrebat ce rost au toate astea sau dacă măcar toate aceste visuri,întrebări,frământări şi pachete de ţigări fumate chiar au o finalitate, un scop, sau totul e doar în capul nostru,un fel de cap colectiv în care ne înfăşurăm în iluzii ca într-o pânză de păianjen?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu