Coldplay - Fix You (Live 2012 from Paris)

          

                                  

Îmi simt din ce în ce mai greu inima impresionată,copleşită de vreo carte,vreun film sau un cântec. Am sentimentul adesea că am ajuns la stadiul în care trebuie să se întâmple ceva cu totul neaşteptat ca să pot mai simţi din nou acea latură umană,să simt cum îmi tremură şi pielea cu îmi tresare creierul la vreo emoţie. Aplatizarea asta cafea-drept-repeat,faptul că e din ce în ce mai greu să-ţi îngădui uneori ore de răgaz fără să te simţi vinovat şi să suporţi consecinţele, asta dar şi faptul că ne încărcăm din ce în ce mai mult cu povara unei cariere şi cu povara celorlalţi ne determină involuntar să ne risipim de noi Aproape că numai găsesc ceva care să mă mişte,care să mă facă să plâng sau să râd din tot sufletul. Când o să am ceva bani puşi deoparte,o să-mi bag picioarele şi o să-mi cumpăr o rulotă şi un câine poate şi o să plec aiurea prin lume.Poate o să-mi şi decorez dubiţa să arate aşa flower-power, o să -mi iau un mini-frigider pe care o să-l umplu cu bere,cidru şi vin şi un vraf de hărţi ca să nu ajung prin sălbăticie.

 Maybe I should look deeper in order to find myself.

Fericirea constă în

Am crezut ani la rândul că pentru a întâlni fericirea trebuie să faci ceva extraordinar,să mergi într-o ţară undeva la capătul lumii,să întâlneşti o anumită persoană,să deţii anumite lucruri. Într-o zi mi-am dat seama însă că fericirea constă cu adevărat în lucruri simple, în iubire,îngheţată,în zile însorite şi plimbări lungi, în cărţi şi ceaiuri băute toamna în patul tău de acasă, în îmbrăţişări şi-n capacitatea de a face din fiecare zi ceva frumos.În pisica ta care te aşteaptă să vii de la facultate, în mesele şi poveştile pe care le împărtăşeşti cu familia,în scrisori şi acel serial de 11 ani cu medici.În ţigări şi expresso cu mentă şi parfumul  persoanei iubite, în răsăritul din Vama Veche şi-n concertele de pe plajă, în poezie şi teatru.În a fi viu.

Coldplay - The Scientist

Like the fact that I ll love you till i die

                                         





Am descoperit că-mi place ceaiul cu cireşe,aproape la fel de mult ca şi după-amiezile însorite când sunt pierdut în cearşafurile mele de acasă. Îmi pare rău că n-am o bicicletă,să gonesc la vale pe Copou dimineaţa devreme,limpezindu-mi gândurile şi sufletul.

Nu eşti dator

Ne sperie lucrurile pe care nu le cunoaştem,suntem absolut terifiaţi de nou,de orice detaliu cât de mic străin încă de privirile şi cugetul nostru.Însă vine la un moment dat în inima ta un sentiment diferit,dar care nu te înspăimântă: acea trăire care-ţi arată că nu eşti dator nimănui să dai justificări, că nu trebuie să parcurgi un anumit traseu,că nu trebuie să gândeşti cu o minte şi să iubeşti cu o inimă colectivă.Că e la fel de ok să te trânteşti în mijlocul patului la 3 după-amiaza şi să bei o bere pentru că ai decis că ziua ta se va termina atunci, sau poate vrei să bei 10 ceaiuri Lipton,cu 10 arome diferite,să stai în casă,cu draperiile trase citind poezie şi urmărind filme psihologice.Poate vrei să te plimbi o zi întreagă prin centrul oraşului,cu un ziar în mână ,savurând vreo 2 expresso tari cu mentă ca mai apoi să-ţi petreci câteva ore într-o biserică rugându-te.

Nu eşti dator decât în partea stric necesară să respecţi un program impus de alţii.Dar viaţa ta?Toate filmele,trăirile,îngheţata,tot sângele din inimă şi toate mările,berea şi dragostea unde ar mai fi,cine le-ar mai trăi dacă nu inima ta?