Îmi simt din ce în ce mai greu inima impresionată,copleşită de vreo carte,vreun film sau un cântec. Am sentimentul adesea că am ajuns la stadiul în care trebuie să se întâmple ceva cu totul neaşteptat ca să pot mai simţi din nou acea latură umană,să simt cum îmi tremură şi pielea cu îmi tresare creierul la vreo emoţie. Aplatizarea asta cafea-drept-repeat,faptul că e din ce în ce mai greu să-ţi îngădui uneori ore de răgaz fără să te simţi vinovat şi să suporţi consecinţele, asta dar şi faptul că ne încărcăm din ce în ce mai mult cu povara unei cariere şi cu povara celorlalţi ne determină involuntar să ne risipim de noi Aproape că numai găsesc ceva care să mă mişte,care să mă facă să plâng sau să râd din tot sufletul. Când o să am ceva bani puşi deoparte,o să-mi bag picioarele şi o să-mi cumpăr o rulotă şi un câine poate şi o să plec aiurea prin lume.Poate o să-mi şi decorez dubiţa să arate aşa flower-power, o să -mi iau un mini-frigider pe care o să-l umplu cu bere,cidru şi vin şi un vraf de hărţi ca să nu ajung prin sălbăticie.
Maybe I should look deeper in order to find myself.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu