Ne sperie lucrurile pe care nu le cunoaştem,suntem absolut terifiaţi de nou,de orice detaliu cât de mic străin încă de privirile şi cugetul nostru.Însă vine la un moment dat în inima ta un sentiment diferit,dar care nu te înspăimântă: acea trăire care-ţi arată că nu eşti dator nimănui să dai justificări, că nu trebuie să parcurgi un anumit traseu,că nu trebuie să gândeşti cu o minte şi să iubeşti cu o inimă colectivă.Că e la fel de ok să te trânteşti în mijlocul patului la 3 după-amiaza şi să bei o bere pentru că ai decis că ziua ta se va termina atunci, sau poate vrei să bei 10 ceaiuri Lipton,cu 10 arome diferite,să stai în casă,cu draperiile trase citind poezie şi urmărind filme psihologice.Poate vrei să te plimbi o zi întreagă prin centrul oraşului,cu un ziar în mână ,savurând vreo 2 expresso tari cu mentă ca mai apoi să-ţi petreci câteva ore într-o biserică rugându-te.
Nu eşti dator decât în partea stric necesară să respecţi un program impus de alţii.Dar viaţa ta?Toate filmele,trăirile,îngheţata,tot sângele din inimă şi toate mările,berea şi dragostea unde ar mai fi,cine le-ar mai trăi dacă nu inima ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu