" iarna cu tine/ navigând la braţ printre sclipiri de fulgi şi vitrine"

Îmi plac acele momente în care stau cu o ceaşcă de ciocolată fierbinte în mână. Chipul mi se reflectă în geamul ferestrei ;observ urmele de frişcă ce se strecoară deasupra buzelor mele sub forma unor mustăţi. Şi brusc e chimeric.

Înfofolită în pulovere moi şi cardigane, stau şi privesc cerul care parcă are acum altă culoare. Totul e aşa, nici viu nici mort iar eu îmi ţin picioarele atârnate deasupra mesei şi privesc departe. Afară unde totul s-a închis într-o cochilie.

Încă mai păstrez urmele ceştii fierbinţi. Le păstrez pe cele de acum şi pe toate celelalte care s-au impregnat parcă pe pielea mea.

   Zilele astea tot dă la televizor o reclamă la făină în care o fetiţă-gospodină "ninge" cu făină deasupra unei bucăţi de aluat gata să se transforme într-o prăjitură delicioasă. Ei bine, acum îmi pare puţin diferit o ninsoare de-adevăratelea.

Iarna somnul este cel mai profund. Acum nu mai există " a dormi" ci "a fi" una cu visul.

"Pământul de sub tălpile ei"

"Fericirea e însă altceva. Fericirea e umană și nu divină, iar goana după fericire este ceea ce am putea numi dragoste. Această dragoste, dragostea pământeana, e un armistițiu încheiat cu metamorfozele, un acord temporar de a nu-ți schimba forma în timp ce te săruți sau stai mână-n mână cu persoana iubită. Dragostea e un cearșaf de plajă așternut peste nisipuri mișcătoare. Dragostea e o democrație intimă, o învoială care stăruie asupra reînnoirilor, dar te poti pomeni exclus peste noapte, oricâtă majoritate de voturi ai avea. E fragilă, e precară, dar e tot ce putem avea fără sa ne vindem sufletele unui partid sau altuia. E ceea ce putem avea rămânând liberi. " (Salman  Rushdie)

Die Young

Circumstance

"Someday no one will remember that she ever existed, I wrote in my notebook, and then, or that I did. Because memories fall apart, too. And then you're left with nothing, left not even with a ghost but with its shadow. In the beginning, she had haunted me, haunted my dreams, but even now, just weeks later, she was slipping away, falling apart in my memory and everyone else's, dying again."


― John Green, Looking for Alaska

i want to be with you, every day like this...

character of love

Într-o zi o să-mi dau seama că a trecut o groază de timp de când am uitat de tine. Până şi gustul cafelei îmi va părea altfel iar nimic din mine nu se va mai lăsa vreodată pradă unei iubiri. Voi realiza că mi-am consumat existenţa iubindu-te şi-mi voi pregăti cu indifereţă un alt ibric de cafea.

Like we were connected, the echo of his  her  pain twisted inside me.

La foule

Te-am întâlnit într-o zi de vară...

"You were the one, you were the only one, and you were
  amazing!"

    În braţele tale voi sta mereu, chiar dacă tu poate nu vei şti, eu voi fi acolo cu capul sprijinit pe umărul tău, urmărindu-ţi oniric traiectoria destinului, oglindindu-mă câteodată în gândurile tale, scufundându-mă în limpezimea ochilor tăi. Îmi este greu uneori seara, să trec dincolo de fereastra apartamentului meu, de pereţii fiinţei mele şi să mă sustrag din placenta aceasta bolnăvicioasă care nu face decât să-mi sfâşie universul în freamătul buzelor tale. Te-am întâlnit într-o zi de vară şi am ştiut din prima clipă că nu te mai pot lăsa să pleci, nu pentru că aş crede în dragostea eternă, ci pentru că pur şi simplu erai perfectă, deşi eu nici măcar nu cutezam să definesc perfecţiunea. Centimetru cu centimetru, gând cu gând, te pliai perfect pe mine, mă completai; o prelungire a existenţei mele era obscură fără claritatea vocii tale, în absenţa chipului tău. Prezenţa ta a fost mereu tulburătoare, ca o zi de iunie în care stelele se nasc şi mor concomitent la capătul unei galaxii. Mă sperii fiindcă îmi pari atât de diferită şi totuşi îmi semeni atât de mult. Pot să devin animusul tău sau androginul devenirii tale; pot să-mi fixez existenţa la pragul lumii tale, sau pot să mă metamorfozez continuu atâta timp cât la capătul drumului mă va aştepta măcar o fărâmă din tine, indiferent câte lumi şi trupuri vor trece peste noi, cât pământ se va revărsa şi câte secole şi divinităţi ne vor preschimba devenirea. Dacă mi-aş putea asuma această revărsare continuă, dacă măcar odată te-aş simţi pe de-a-ntregul, dacă ţi-aş putea mângâia chipul şi te-aş săruta cu dor şi nesfârşire, atunci eternitatea ar deveni brusc doar o clipă, iar tu te-ai preschimba într-o icoană, în religia trecutului şi devenirii mele.

Your Love is a Song

În căutarea ta...

Draga mea,

         Nu ne-am întâlnit încă la jumătatea drumului dintre noi două şi n-am lăsat niciodată orgoliul la o parte. Am încercat un timp să mă gândesc la tot, dar pentru mine eşti mult prea iraţională, ireală, în fine eşti unica fiinţă la care eu nu mă pot gândi, căci până acum mi-am petrecut timpul iubindu-te.

Să înlocuieşti pe cineva nu e la fel de uşor ca şi cum ai cumpăra o carte nouă. Poţi schimba coperţile,poţi să modifici paragrafele, capitolele, personajele, poţi chiar să-i schimbi şi titlul, însă indiferent ce vei face conţinutul va rămâne mereu acelaşi.

 Ceilalţi au deseori senzaţia că este destul timp pentru toate iar graba este doar un reflex lăuntric al tinerilor, un fel de alergătură...

În realitate, n-avem niciodată timp. Mă întrebai unde mă grăbesc, iar eu îţi răspundeam că alerg către tine. Începeai să râzi şi plecai fără să-ţi dai seama că eu îţi vorbeam serios. Căutam cu o disperare absurdă, să ajung cât mai aproape de tine, de eul tău. Îmi părea că dacă aş fi rămas o noapte în dormitorul tău, m-aş fi rătăcit într-o altă lume. Era atâta viaţă în prezenţa ta, încât gândul că te-aş fi putut descoperi pe de-a-ntregul era absolut copleşitor.

Acum nu ştiu din ce timp să te aleg şi in prezentul cui să te caut.

 Ne-am întâlnit azi.Ne întâlnim mereu,dar adesea trec pe lângă o altă proiecţie a ta, una superficială şi capabilă să distrugă pe oricine dacă asta i-ar aduce vreun avantaj. Latura aceea despotică anihilează orice urmă de umanitate şi răstălmăceşte impresiile celorlalţi despre tine. Eşti încăpăţănată şi nu mă asculţi când îţi spun, că dincolo de lumea ta idilică nu te aşteaptă nici un prieten adevărat. Te aştept doar eu, uşor aplecată deasupra proprilor mele gânduri, neclintită din faţa existenţei tale.Te-am aşteptat şi te voi aştepta oricât va fi nevoie. Ştiu că într-o zi te vei întoarce spre mine şi vei fi cu adevărat a mea. Până atunci stau rezemată de peretele uşii tale în fiecare zi. Dar tu nu mă vezi întotdeauna,căci eşti atât de schimbătoare încât îmi este imposibil să te înţeleg uneori, şi asta mă doare, dar nu la fel de tare cum mă doare gândul că am putea să nu ne mai vedem niciodată. Da ştiu...sunt unii oameni capabili să trăiască cu cineva în gând toată viaţa şi să se hrănească din amintiri.Eu nu pot.
 Cum ar fi să deschizi ochii şi primul lucru pe care-l vezi să fie o stea?Cum ar fi să trăim pentru totdeauna?Ce-am putea face noi cu atâta timp?Căci cu absenţa lui ştiu deja ce facem...
Când te-am revăzut azi mi-ai spus că mai este puţin şi vom pleca împreună.Ne aşteaptă un loc banal, undeva la un capăt de ţară. Nu am putut să nu mă întreb, cum ar fi viaţa noastră dacă totul s-ar contura ca în visele mele, adică noi două, familia noastră, viaţa noastră, un Noi real,etern.Când s-ar risipi magia şi când ar începe realitatea? Cât ne-am putea iubi fără să strecurăm nici o urmă de impuritate în relaţia noastră şi mai ales câtă putere vom avea pentru a o duce până la capăt, câţi ani, câte lacrimi, câte sărutări, cât din noi?
  Nu există nimic altceva pe lume, care să regret mai mult, decât anii în care nu te-am cunoscut. Au fost prea mulţi, prea îndepărtaţi, aproape chimerici, transparenţi, proiectaţi într-o nesfârşită letargie, departe de mine.Îmi pare adesea ca un film alb -negru, din care n-am trăit nimic dar pe care-l retrăiesc de câte ori surâzi.
(Încă) Te iubesc.

Sodoma & Gomora

Te-am visat azi noapte, iar...
Sunt convinsă că nu ai nici cea mai vagă idee, cum e ca cineva să fie peste tot cu tine, precum o fantomă.
 E ca şi cum mi-ai fi pătruns fiinţa, te-ai fi făcut una cu carnea mea, cu mintea mea. Noaptea, am câteodată senzaţia că îmi accelerezi bătăile inimii şi circuli nestingherită printre degetele mele, în aşternuturile mele, deasupra trupului meu. Habar n-am cât de mult de iubesc, dar cred că suficient încât să dau un ocol lumii şi să ajung până la stele, prefăcându-mă că te ţin de mână.
Ştii,uneori îmi zic că sunt o actriţă bună...am multe măşti, suficient de multe încât să mă menţin la mijlocul drumului.
Fumez pachete-ntregi de ţigări şi beau tone de cafea amară. Stelele din dreptul balconului mă deprimă, aşa că în ultima vreme evit să privesc cerul. Evit să mă gândesc la tine şi totuşi..te conturez în demenţă, în vise, în mine,în orice. Vezi? te iubesc suficient..încât să pot să te văd în orice, chiar şi în ceva ce nu există. Oricum, nimic nu mă înspăimântă mai tare decât gândul c-am să mor cu tine-n gând...

"I like nonsense, it wakes up the brain cells. Fantasy is a necessary ingredient in living, it's a way of looking at life through the wrong end of a telescope and that enables you to laugh at life's realities." (Dr. Seuss)

Chloe

Aş vrea să apară o nouă "EA"...dar cum aş putea s-o găsesc?

Se spune că...

Se spune că dacă iubeşti pe cineva îl aştepţi oriunde şi oricât

Mi-ar plăcea ca atunci când eşti răcită să adormi în braţele mele şi să-ţi fac ceaiuri aromate cu bucăţi de măr. Să am grijă de tine, să te simt vulnerabilă şi adormită şi doar a mea...
Să uit de restul zilelor şi să mă contopesc în căldura ta ca într-o sferă. Să n-am oxigen dar să mă săruţi tu...
Stăteam sâmbătă în gara de la Sinaia şi priveam stelele printre aburii unui pahar de vin viert şi atunci, cu trupul ancorat deasupra zăpezii nu puteam să nu mă întreb ce-ar fi fost dacă ai fi fost acolo...ireală şi euforică ca o iluzie,ciufulită şi bosumflată, adormită, plictisită, zâmbitoare..
Oriunde aş pleca şi oricâte graniţe aş trece , nu contenesc să te caut. Mulţi ar spune că e obsesie iar alţii că e nebunie curată...eu însă cred că e doar iubire; ceva ce mă îmbolnăveşte şi mă conectează la viaţă, ceva ce mă decade şi mă înalţă printre sfere, ceva al meu...