chiar dacă tăcerea mea era la fel de tâmpită ca şi cuvintele
chiar dacă fumam în prezenţa ei deşi ştiam că asta o enervează
şi uneori tipam la ea fără motiv
chiar dacă uneori în mine era mai frig ca afară
pe ea o preţuiam cel mai mult
pentru că avea gustul unui omuleţ de turtă dulce
şi privirea plină de cer
şi oricât aş fi alergat prin lume
nu puteam să culeg dintre oameni
zâmbetul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu