de liniştea din ochii tăi sau de frunzele de toamnă
de ecoul searbăd al Paradisului
sau de teluricul iadului?
De ce e uman nu scăpăm oricât ne-am feri
de vâltoarea anilor,
iar timpul ajunge numai aceluia ce s-a lepădat
de orice urmă de ego.
E atât de frig încât uneori aş vrea să pot să alerg
şi să mă ascund în tine,
de ochii tuturor celor care mă caută.
În fiecare dimineaţă oamenii se grăbesc să prindă autobuze
şi semafoare,cozi la cafea şi ziare Telegraf din Centrul Vechi
întâlniri şi săli de conferinţe,
împleticiţi cu urme de ruj pe guler
sau cruciuliţe ascunse deasupra pieptului
toţi aleargă dimineaţa spre un sens.
dar,curios
niciodată nimeni nu se grăbeşte să-şi prindă din urmă iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu