Te vânez cu gesturile unui vânător însetat,absorbit de propriile fantezii.Te-aş trage de mână şi ţi-aş ridica uşor voalul, aş rupe toţi nasturii de la bluză şi aş face dragoste cu tine până când numai rămâne nimic acolo.Te-aş privi în ochi fără să te văd, fără să mă văd şi pe mine şi cu grijă ţi-aş muşca uşor buzele.Mi-aş ingropa săruturile în sânii tăi, în coapsele tale şi te-aş strânge tare de mijloc.Ar mirosi a cafea şi a dezordine iar afară habar n-am ce timp ar fi.Singurul timp pe care-mi este dat să-l cunosc este cel dintre bătăile tale de inimă şi respiraţia sacadată.Te-aş trânti peste birou şi ţi-aş smulge orice urmă de frică şi m-aş topi în tine.
Dacă mi-ai vorbi atunci despre îndoială şi sensuri, te-aş săruta pe gât, ţi-aş răvăşi părul şi-aş coborî încet deasupra umerilor, m-aş coborî pe mine pe toată fiinţa ta.
Mai ştii cum te cheamă?pentru că eu deja am uitat, singurul lucru de pe buzele mele e sărutul tău,singura religie rămâne această goană a noastră.
Ţi-aş trage uşor dresurile cu dinţii şi nu m-aş opri nici o secundă până când n-ai fi complet pierdută-n mine.Ai tremura în braţele mele şi m-ai privi fragilă.Atunci aş ştii că în sfârşit ai înţeles-dacă nu există chimia sufletelor degeaba mai faci sex.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu