Tot ce vreau de la viaţă acum e să beau,să mănânc şi să adorm în braţele tale.
Nişte vin fiert,lipite de sobă, afumând toată casa bunicămii, mâncând tot felul de bucate tradiţionale,smulgând bomboane din brad în întunericul şi-n liniştea asta de sfârşit de lume.Ţi-aş spune să mergem pe prispă să privim stelele, căci da, în locul ăsta e întuneric şi poţi spune că priveşti cu adevărat stelele. Apoi ar veni pisica şi s-ar învârti printre picioarele noastre,ar fi frig,ger,dar am fi împreună iar eu te-aş săruta cu atâta dor încât aproape s-ar forma flori de gheaţă pe geamuri.
Dar tu eşti departe,dar eu sunt aici,dar Crăciunul e pretutindeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu