Azi a fost prima zi in care nu te-ai dat cu oja.Prima zi in care-mi zambesti dupa trei saptamani.Prima zi in care imi apari in fata,atat de neputincioasa,lipsita de orice urma de fard,doar cu o urma de ruj uitata undeva,prin labirintul buzelor.O zi in care vorbesti incoerent,pierduta in gandurile altcuiva.Sau poate in gandurile mele...
Te uiti la mine,si-mi soptesti printre gene ca poate am sa regret candva,ceva din tine,din mine,din trupul meu,si din pielea ta,ceva din noi...
Poate voi blestema zilele in care coastele tale au depins de ale mele,miercurea aceea,in care m-am jucat cu o inimioara mica de hartie,pe pielea ta alba sau vinerea in care treceam pe langa tine,fara sa te recunosc.Ca poate o sa ma doara intr-o noapte,toate acele sambete in care te asteptam in fata blocului,fumand ca o nebuna.Si nu va mai fi nici un vecin de-al tau,care sa ma intrebe daca vreau sa intru,si nici o pisica care sa ingane balade alaturi de mine.Dar da,ai dreptate,sigur ca-ntr-o zi voi regreta ceva...ca strada ta e atat de pustie...si c-am fi putut sa ne iubim mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu