Sa beau o cafea pe niste trepte si tu sa vii sa-mi spui ca-ti pare rau.Sa-mi ceri sa fac parte din lumea ta,iar a doua zi sa cumparam un ziar impreuna si sa ne oglindim destinele pe prima pagina.Dar e usor sa spui ca vrei sa cuceresti lumea dintr-un pat infect de spital...
As vrea sa fiu amnezica,si sa uit sa-mi amintesc de tine.Sa beau cafea,sa pierd timpul,sa citesc,si sa cunosc straini fara sa regasesc ceva cunoscut in ei.Sa fie totul nou,si-n fata mea sa se deschida o existentialitate simpla,in care sa staruie doar moliciunea pernelor si apusurile de primavara.Sa ma ascund in spatele unor paravane,in spatele unor anotimpuri,dincolo de toti oameni de care m-am indragostit vreodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu