Am luat-o de mână ş-am început să ne învârtim în cerc
cu fundalul de la Stubborn love pe retină şi dragoste neţărmurită-n vene.
Muşcam lacom din momente şi te păstram aproape, cât se poate de uman aproape...
până când buzele mele deveneau buzele tale şi săruturile se aşeazau uşor asemenea
unor amprente pe pielea albă şi moale,
iar tu erai cea mai frumoasă prelungire a existenţei mele.
te strângeam la piept şi nimic din ce-i lumesc
nu mă putea distrage.
acum nu ştiu ce curgea mai uşor, timpul sau noi
în vâltoarea asta a tinereţii în care eşti condamnat
să trăieşti mereu la graniţa dintre sentimente.
dar cert e că universul stătea pe loc dimineaţa, atunci când sorbeam din cafeaua ta
lăsând balconul să ne trăiască poveştile
aruncă-mi două trei pachete de ţigări şi o Cola
lasă-mă să te privesc până când mă identific cu tine
sau cel puţin până când piere orice urmă de civilizaţie
şi singurul liant echitabil rămâne sărutul.
Oh, de-ar putea povesti pereţii ăştia tot ce ţi-am şoptit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu