Pământul continuă să se învârtă în jurul Soarelui,
în spatele geamului de termopan oraşul forfoteşte în nocturn
de caniculă şi de dragoste.
Oameni năduşiţi ies în balcoanele lor optzeciste
să stea la ţigară şi la poveşti până când
stratul de ozon se subţiază
şi stelele cad direct în ceştile lor de sticlă.
Timpul meu e hain
şi nu-nţelege când îi spun că tu vrei răgaz.
Anii mei aleargă să te cuprindă,să te fărâme
să te epuizeze,
până-ar deveni sărutul tău obişnuinţă ş-apoi uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu