E vară şi totul parcă doarme
nici ţipenie de om pe străzile Constanţei.
fiecare stă închis în mica sa fortăreaţă din cearşafuri
şi saltele
în spatele draperiilor, departe de lumină
şi de ochi străini.
Pahare de sticlă colorate cu limonadă
şi cărţi vechi drept paravan
ascund Soarele şi celelalte planete
sub preşul din faţa balconului.
Şi uite aşa fumul ţigării mele se urcă
până la cer
iar ea stă deasupra mea şi mă sărută
până când ajung să respir prin plămânii ei
şi să văd dragostea şi restul apartamentului
de deasupra buzelor sale.
Şi mă topesc
de vară şi de iubire
şi de poveştile pe care le citim seara
şi de vieţile pe care le trăim prin noi şi prin alţii.
Cartierele dorm amorţite
iar eu mă plimb cu tine la braţ
prin verdele crud al lui iulie,
deasupra cofetăriilor, stelelor şi cimentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu