Dragostea mea,
am sfărâmat palate şi am zidit altele-n loc
am încununat icoanele cu laurii celor mai sfinte rugăciuni
şi-am şezut pe toate podelele purgatoriului,
dar tot nu te-am aflat încă.
m-am jurat că-mi voi trimite inima alergând până la capătul lumii
să-şi lepede zbuciumul şi să-şi cugete ofurile
ca la întoarcere să-mi fie tovarăşă de raţiune
şi nu gropar.
priveşte cerul senin ce l-am înălţat deasupra creştetului tău,
şi nu te risipi prea departe de mine,acolo unde braţele mele nu te pot cuprinde
iar zidirile universului meu, nu te pot veghea.
am smuls constelaţiile înaltului şi le-am vârât în congelator
doar pentru că ţi-am promis că-ntr-o zi
o să-ţi picur praf de stele-n palme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu