Crăciun

23:31 , 26.12.2015

Tot ce vreau de la viaţă acum e să beau,să mănânc şi să adorm în braţele tale.

Nişte vin fiert,lipite de sobă, afumând toată casa bunicămii, mâncând tot felul de bucate tradiţionale,smulgând bomboane din brad în întunericul şi-n liniştea asta de sfârşit de lume.Ţi-aş spune să mergem pe prispă să privim stelele, căci da, în locul ăsta e întuneric şi poţi spune că priveşti cu adevărat stelele. Apoi ar veni pisica şi s-ar învârti printre picioarele noastre,ar fi frig,ger,dar am fi împreună iar eu te-aş săruta cu atâta dor încât aproape s-ar forma flori de gheaţă pe geamuri.

Dar tu eşti departe,dar eu sunt aici,dar Crăciunul e pretutindeni.

Starry night

Jamie Lawson - Wasn't Expecting That [Official Video]

 



Mă grăbeam acum câteva zile să ies în oraş când am văzut că rula clipul ăsta pe un canal de muzică.Brusc mi-am amintit de Greys,de liceu,copilărie şi toate pietrele şi străzile peste care am călcat vreodată.M-am născut sub un semn tare nenorocit;cum să-mi scot eu vreodată oraşul ăsta din sânge?Am îngrămădit în carnea mea toate străzile astea şi toate apusurile şi răsăriturile din ultimii 20 de ani de existenţă,spitalul şi parcurile culorile de toamnă şi marea,luminiţele de Crăciun.

Mi-a venit atunci în minte scena aia,cea mai superbă de iarnă, în clasa a 10 a cred,când am ieşit toţi pe poarta şcolii,nici măcar nu ştiu de ce fusesem în ziua aia la şcoala în afara de a face schimbul de cadouri de Crăciun,numai era nimeni nici la şcoală,nici pe străzi doar noi,tineri şi frumoşi,radiind de fericire şi un apus superb de iarnă cu valuri întregi de zăpadă pe care o străbăteam în drum spre Rock-n-roll(care acum a devenit un restaurant de fiţe)....Fumam Kent şi  Sundays Fantasy şi ne bulgăream în mijlocul bulevardului.Apoi intram şi comandam un rând de beri,zâmbeam întruna fără vreun motiv,ne priveam cu dragoste şi nu ne gândeam la altceva decât la faptul că trebuie să trăim cât mai mult mai intens,mai aiurea.Primisem şi setul ăla de creme de la Radu care mirosea a Magnolie şi care mă dădea peste cap.Acasă ai noştri făceau cozonaci iar celelalte clase avea planuri serioase de viitor.Eu cu Radu ne băteam cu cartofi prăjiţi la city,fumam ţigări prin scări de bloc,ne împrieteneam cu toţi oamenii care ne ieşeau în cale,ne căţăram pe statui sau acoperişuri,ne întindeam peste marea îngheţată, am avut nişte ani tare frumoşi cu toţii.

Hi Alice

M-am întâlnit parţial cu marea,mai mult din autobuz,din reflexia unei cafenele,prin ochii unui trecător.Nu fug de mine,nu fug de nimic, nu m-am schimbat cu nimic.aştept doar pălărierul din povestea lui Alice să mă invite la un ceai,negru cu lapte şi bomboane tari englezeşti.Poate tot la o margine de pădure cu mult verde crud şi linişte.Să simt aerul ăla rece de rouă şi copaci în plămânii mei,să mă trântesc peste nişte ciuperci şi să-i spun cele mai frumoase basme pe care are să le audă vreodată şi apoi să adorm.Doar crengi,de un maroniu copleşitor.cu tulpini negre de umezeală,să nu văd nici cer de ele,să mă afund în muşchi şi ghinde,să respir de parcă ar fi ultima oară,să citesc poveşti de copii şi să beau ceai.
Oamenii mari nu înţeleg nimic din toate astea pentru că nici măcar nu le bănuiesc magia.Şi poate e mai bine aşa.

You're the salt to my pepper, the moon to my sun

Vino sa visam sub apaaaa!!!

La o cafea cu Birlic

Vreau o casă ca asta,cu draperii vişinii sau verde închis pe care să le trag când vreau să mă ascund de lume.Vreau un filtru de cafea,din ăla ieftin care să fornăie toată ziua.Aş dormi foarte puţin,pe pat,pe covor,pe diferite perne turceşti cu broderii aurii,pe cărţi.În frigider ar fi mereu Cola,bere şi ciocolată;nu neapărat în ordinea asta.Ar fi cel puţin 10 scrumiere translucide,roz,albastru,galben crud,prin toată casa,cu muguri diverse sau ţigări stopate...Pe măsuţa de cafea,ar fi un pick-up şi un vraf de discuri:folk,rock,pop,anii '80..tot ce e frumos şi bun de devorat pe lume.Soarele n-ar răsări dintre betoane ci de deasupra buzelor iubitei mele.Aş avea mereu pe noptieră suc de portocale sau rodii,cafea şi brioşe care s-ar fărămiţa deasupra unui roman de filosofie.M-aş îmbrăca cu paltoane lungi şi groase în culori tari,mi-aş face bucle şi mi-aş contura buzele cu ruj maro sau roşu.Aş merge la un concert de la Iris sau aş fugi în Vamă pentru o cafea la nisip şi apoi vreo 2 litri de bere.Sufletul meu ar fi fericit şi senin,cu toate imperfecţiunile lumii.El ar planta orhidee şi ar devora artă.

Neverland

Ţi-am cusut cumva umbra de trupul meu şi acum oriunde mă duc,umbra ta mă urmează.Voiam să-mi împletesc părul,dar nu mă vedeam în oglindă de tine,mănânc cu mâna ta şi visez prin ochii tăi.Când plouă e şi mai rău, te văd dansând  în fiecare picătură de ploaie!Ochii numai sunt ai mei,nici părul sau mâinile, de la un timp pare-mi-se că nici sufletul numai e acelaşi,bate ca al tău.Cineva s-a cuibărit în mine,îmi îmbrăţişează coastele,îmi străpunge carnea, cineva mi se reflectă prin lume iar lumea prin cineva.Numai ştiu cum arată oamenii sau copacii.În parc vântul răvăşeşte mirosul tău şi peste tot se zbat frunzele pe care tu le-ai atins.Ai devenit un fel de zeu omniprezent;mi-e frică de orice urmă de existenţă.

Este vreun lucru din existenţa mea pe care tu să nu-l fii atins?

Fumez cam un pachet pe zi,dar nu-mi fac probleme!acum am 4 plămâni la dispoziţie şi două inimi,dar sufletul e tot unul...Medicina spune că inima se regenerează cu aproximativ 50% în timpul vieţii,asta dacă trăieşti până la vreo 75 de ani.Noi cred că o să murim cu aceeaşi inimă cu care ne-am născut şi nici nu cred că aş suporta altfel.Cum pot concepe să bată la un moment dat în tine o inimă pe care eu nu am auzit-o încă?

O iubire de-o Vamă

"I like cancelled plans. And empty bookstores. I like rainy days and thunderstorms. And quiet coffee shops. I like messy beds and over-worn pajamas. Most of all, I like the small joys that a simple life brings."

Aron Wright - Home (Grey's Anatomy)

If I was a sailor..

 

"Well if I was a painter, I'd put you down in paint
I'd hang you by the Mona Lisa and put that girl to shame
Or if I was a sailor and sail the seven seas,
I'd row across the ocean just to bring you home with me"(Caroline)

 

Pluto are o pată în formă de inimă

Îmi lipsesc după-amiezile acelea pe care le puteam lungi la infinit,calde,cu vântul de primăvară ce ne răvăşea părul,cu eşarfe ample şi cafea la tonomat.Stăteam cu orele la biblioteca judeţeană toată săptămâna,ne duceam chiar şi sâmbăta din greşeală.Numai ştiu cum trăiam eu separat şi cum trăiai tu.Nici nu cred chiar să fii avut în toată această vreme o existenţă distinctă sufletul meu de al tău.În blocul din Victoriei,la etajul trei, îmi savuram cafeaua dimineaţa şi rămâneau urmele buzelor tale pe ceaşcă.Muşcai din croissantul cu gem de caise şi te întorceai mirată spre uşă fiindcă iar ţi se părea că miroase a mine in casă.În serile în care veneam târziu de la concerte şi de abia puteam să mai simt aerul de la atâta tutun, adormeam liniştită;respirai tu şi pentru mine. Retrospectiv,aproape că nu-mi amintesc dacă erau oameni pe Pământ atunci.Poate că  în momentul în care m-am îndrăgostit de tine un asteroid de 3 ori mai mare decât Everestul a lovit Planeta asta şi locuitorii ei au avut aceeaşi soartă ca dinozaurii iar acum amintirea lor stă lipită de nişte fosile.

Mergeam uşor către spitalul judeţean în serile de weekend.Îmi plăcea să privesc acoperişul şi să mă gândesc ce fain ar fi să ne bem cafeaua acolo,în locul ăla de unde se vede tot oraşul,să vedem tot freamătul ăla de maşini,autobuze,o bucată imensă de ciment şi sticlă în care şi viaţa şi moartea au teren egal.Ne simţeam un fel de super eroine gândindu-ne la acest lucru.Să stăm acolo deasupra tuturor, să fii avut şi noi un set de halate albe,pătate de sânge şi mâncare,să fii putut salva şi noi vieţi.

De la Capitol până la Victoria,de la Dacia până-n Tăbăcăriei,pe malul mării,în blocul de lângă liceu în care intram mereu cu Radu să fumez,lângă casa mea,lângă a ta,nu era niciodată nimeni.Eram într-un fel de basm postmodernist în care personajele secundare apar doar când trebuie,pregătesc cafeaua protagoniştilor,le trag norii puţin  mai spre dreapta să nu umbrească cadrul în care se sărută,îi duc cu maşina undeva,dar niciodată nu-i întreabă nimic,nu se holbează la ei,nu îi ironizează,practic nu există.

Poate că atunci când iubeşti eşti zeu şi tragi pământul în ce direcţie vrei tu.Poţi să-i dai şi foc,poţi să le dai foc tuturor şi să sufli spre ei să dispară mai repede,ca şi cum ar fi din hârtie.

"Personajul din hârtie"...îţi plăcea termenul ăsta,aşa cum îţi plăcea şi tot ce era legat de India,Eliade,Schopenhauer,Proust.Tot ce era rac,tot ce era prea siropos,prea filosofic,prea aiurea pentru ceilalţi.

Poate că un asteroid, cam de 3 ori cât Everestul a lovit Pământul atunci când noi ne-am îndrăgostit iar toţi oamenii pe care îi ştiam au dispărut dintr-odată doar ca să ne lase iubirea să se întâmple.

loving Annabelle music video - My skin

Janne Schra - Little Bamboo (official video)

Pentru când o să fac Alzheimer

Pentru că Pie îmi adusese Macarons şi un glob de Cristal când s-a întors din Franţa.Pentru cărţile alea poştale şi telefoanele ba chiar şi internetul inutile şi insuficiente.Pentru că pe 23 am avut examen de ziua mea şi ea mi-a luat un buchet de trandafiri pe care i-am rupt când am venit spre Constanţa ca să-i păstrez alături de ceilalţi în cutia cu Shakespeare. Păstrez tot felul de lucruri, ca să-mi amintesc ca să mă treacă fiori de nostalgie peste 20j de ani când o să mă plimb prin casă fumând o ţigară mentolată.Păstrez din dragoste,din curiozitate, din instinctul de rac protectiv.Pentru mine,pentru ceilali.Pentru destin...
Pentru când o sa fac Alzheimer.
Pentru....

Is love alive?Is love alive?

Un mesaj important pentru cei ce stiu sa asculte

Mary Lambert - She Keeps Me Warm (2013 Version)

Ella Henderson - Ghost

Iubirea mea

Stăteam sprijinită de umerii tăi
şi-ţi împleteam salcâm în păr,
deasupra patului era un pachet de ţigări
şi multe alte lucruri pe care tu le-ai atins
rula atâta fum ş-atâta primăvară
încât cu adevărat eu mă topeam în tine.

Indiferent de câte ori aş muri,ea e singurul basm în care vreau să trăiesc.

"Did I ever tell you how beautiful you are?"
"About fifty thousand times."

Arhanghel'sk

De vară.

My own kind of fairytale

"Eşti nebună" ,mi-am repetat toată ziua în gând, în timp inima îmi palpita la gândul că în sfârşit sunt creatoarea propriului meu basm.
T.i.

Partea pe care nu o ştii din mine

Prea multă lume,prea multă alergătură în jurul cozii.Prea multe cercuri pe care continuăm să le desenăm în jurul picioarelor noastre.Nu sunt nici înger nici drac,nici Paradis nici Iad, nici măcar Purgatoriu,nu sunt un om al bisericilor dar mă întorc adesea către Dumnezeu, nu-mi place negrul,dar îl port mai mereu, îmi place stabilitatea şi când nu o am gust din nectarul altor buze.M-am născut prea târziu şi totuşi la momentul potrivit.Sunt genul de om cameleonic, care ar fi putut trăi în orice secol, trăgându-şi uşor dresurile sub cele două fuste sau zdrenţărindu-şi pantalonii.Îmi plac blugii şi m-am născut post-comunist.Nu ştiu dacă îmi place mai mult bărbatul sau femeia din mine,dar cu siguranţă aş fuma oricând tone de tutun.Încă de la 6 ani mă străduiesc să înţeleg rostul somnului.Îmi place liniştea şi solemnitatea bufniţelor, lumii îi e frică de tăcerea lor şi de aia nu le întreabă nimeni nimic. Când mă îndrăgostesc devin bipolară şi mă afund în insomnii. Aproape întotdeauna am fost atrasă de persoanele cu câţiva ani mai mari decât mine.Faptul că la un moment dat le-am zâmbit a fost doar pentru a le crea un confort, întocmai ca acela pe care vânător i-l simulează prăzii. Am avut nevoie de iubire pentru a scrie, de trupuri pentru a defini omenescul şi de ţigări pentru a mă evapora atunci când eram prea sătulă de lume.

Trebuia sa mă cheme Judith.Un nume enigmatic, cu rezonanţă,impunător în faţa celorlalţi.Când eram mică îmi plăcea foarte mult să stau sprijinită de copaci sau întinsă pe iarbă şi să privesc stelele.Le priveam cu orele fără să mă satur ca şi cum în ele era singurul adevăr.Stelele mă linişteau.

În luna august era întotdeauna ploaie de stele.Aşa că-mi luam harta pe care o primisem într-o tabără de biologie, sticla de 2l de Cola şi pachetul pe Marlboro scurt roşu şi mă afundam în neant. Atunci şi în clipele ce au urmat vieţii mele, când stăteam singură doar cu o ceaşcă de cafea şi cu o conştiinţă încâlcită,doar în acele momente simţeam cu adevărat liniştea.Acea curgere nesfărşită de valuri uşor verzui deasupra norilor şi a irisului meu stâng.Poate că am uitat să menţionez,nu ştiu să scriu decât cu stânga.

Roses and letters
not enough
I need more of you.

Conal Fowkes - Let's Do It (Let's Fall In Love), Midnight In Paris OST