Acluofobia este teama patologică de întuneric.
Te văd ca pe o galerie plină de imagini interbelice,
obsesivă și împrăștiată.mă privești dintr-un colț
cu rochia albastră până-n pământ
și părul blond veșnic răvășit
Aș putea jura că ieri ai fost cu mine
și mi-am trecut.
Și lumea mă privește îngândurată, așteptând să arunc ghipsul. Eu le spun că mi-aș sfărâma crisalida de calcar dacă-aș avea una dar ei nu mă cred. Mi-am țesut o pânză în jurul casei mele; până acum a intrat doar o persoană și de atunci existența sa platonică este dată dispărută. N-am putut să-i răpesc altceva decât privirea și acum umblă oarbă prin lume, căci acelei priviri nu-i voi mai reda vreodată stăpâna.
Însă orice urmă de certitudine e la ea. Aseară am văzut o stea căzătoare ;ce legătura are asta cu Ana?
Păi nu știu dar mi-ar fi plăcut să o vadă și ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu