M-am născut acum  aproximativ 7400  de zile ( pentru restul eram prea mică să mi le amintesc, deşi sunt probabil încă vreo 3000.O zi are 24 de ore.Îţi dai seama câte momente irosim? )
şi am avut o tentativă de sărut sub vâsc.Don't be -.-, I just dont wanna die before I  do all those childish,hilarious, lovely things that lie on Earth.Şi tocmai am adăugat Barnes "Sentimentul unui sfârşit" pe wishlist (and a box full of candys....)

Always act like that..

Somewhere in my memory

We knew it better than Shakespeare!

Dor de casă

Legea gravitaţiei

Uite,iubito, prin câte secole am trecut fără să te cunosc
câte războaie şi câte vieţi s-au scris dinaintea paşilor noştri
câte astre s-au născut în lumina plăpândului tău iris
şi câtă lăcomie ne-a mai rămas de surpat.

Ridicăţi privirea,îţi spun, că lumea nu are glas fără de acel albastru
şi nici pacea nu se-aşterne,nici tunetele nu  mor
în lipsa ochilor tăi.

Iubiri născuse-vor şi se vor naşte,oameni şi trupuri,sufletele şi trandafiri
dinaintea sorţii aplecaţi,purtând la infinit aceleaşi veşminte modeste,
dar eu renegând,n-aş putea să mai trăiesc pe un Pământ fără de tine
căci care mai e rostul în strălucirea Soarelui, în mireasma florilor şi-n trăire?

Dar Pământul se-nvârte,îmi veţi spune,iar Soarele şi oamenii tot acolo-s
dar nu ştiţi voi oare...
nici toţi trandafirii din lume nu au parfumul ei,nici o adiere nu mă alintă ca ea
nici o galaxie nu mă luminează ca privirea ei şi nici măcar un rege nu-mi poate
revărsa deasupra buzelor,sărutul ei.

Santa baby...

Momentul ăla,când un vecin îţi bate la uşă zâmbind că cineva ţi-a lăsat un trandafir pe prag :)

GET DRUNK!

Valorifică timpul,mon cher!

Mi se pare fascinant faptul că ceea ce definim acum drept dragoste,nu corespunde cu noţiunea pe care o dădeau înainte oamenii. Dragostea era capabilă să rupă distanţa războiului, să sărute rănile holerei, să mângâie chipul anilor.Dragostea nu se măsura în ani, ci în încredere, nu avea nevoie de dovezi, pentru că ce dovadă putea să-ţi dea cel care era prins în mijlocul unei bătălii pe cealaltă faţă a Pământului,dacă nu tocmai prezenţa lui.Faptul că el era o fiinţă umană,născută să-şi educe inima în găsirea sufletului pereche şi să-şi păstreze raţiunea suficient de rece,pentru a vedea diferenţa dintre trecător şi efemer.Războiul,fie cel exterior fie cel lăuntric este ceva temporar.Asta era cheia unei relaţii.Totul avea să se sfârşească la un moment dat,dar nimic nu îl împiedica pe om să creadă că poate să trăiască alături de iubită şi o mie de ani.Nu-l vedem niciodată pe Dumnezeu, pe Alah sau Buddha, nu ştim dacă rabinul sau hogea se înşală şi nici nu ne interesează.Ce contează cu adevărat nu este mijlocitorul către toate acestea,ci drumul în sine.

"He was away for almost four years during the war. When he wrote me letters, he was never allowed to tell me where he was. So he'd draw cartoons to help me guess."(Humans of New York)

 

 

"polar bears dealing with global warming"

Mi-a plăcut foarte mult poza asta.cu tipul ăsta.de pe Humans of New York

"It's not a costume. It's a lifestyle."

Mare albastra

Îmi e dor să aud valurile şi să beau cafea fierbinte de la Mc pe stâncile Cazinoului.Dar cred că cel mai tare îmi e dor să stau întinsă pe plajă şi să ascult liniştea în timp ce Radu deschide o bere. E singurul loc din care nu vreau să mă recupereze cineva,nici măcar noaptea.

Ţi-am spus vreodată că cele mai frumoase apusuri sunt în spatele macaralelor din Port?iar singurele răsărituri reale sunt cele din Vamă, când Soarele răsare undeva dintre alge,nisip,valuri şi trupuri somnoroase.

Imprimat pe retină

Cel mai frumos poem pentru tine,pe care nu l-am scris eu

 

"I’ll rob the bank that gave you the impression that
money is more fruitful than words, and
I’ll cut holes in the ozone if it means you have one less day of rain.
I’ll walk you to the hospital,
I’ll wait in a white room that reeks of hand sanitizer and latex for the results from the MRI scan that tries to
locate the malady that keeps your mind guessing, and
I want to write you a poem every day until my hand breaks
and assure you that you’ll find your place,
it’s just
the world has a funny way of
hiding spots fertile enough for
bodies like yours to grow roots.

and

I miss you like a dart hits the iris of a bullseye,
or a train ticket screams 4:30 at 4:47, I
wanted to tell you that it’s my birthday on Thursday
and I would have wanted you to
give me the gift of your guts on the floor, one last time,
to see if you still had it in you.

I hope our ghosts aren’t eating you alive.
If I’m to speak for myself, I’ll tell you that
the universe is twice as big as we think it is
and you’re the only one that made that idea
less devastating.”
 

― Lucas Regazzi

good night

My God,is a good God, who cares

"later that night
i held an atlas in my lap
ran my fingers across the whole world
and whispered
where does it hurt?

it answered
everywhere
everywhere
everywhere."
―Warsan Shire

We might be dead by tomorrow

Reflexions of a past love

Damien Rice – I Don’t Want To Change You

Prea mult Eva

e şi iubirea
tot un fel de canibalism în felul ei
ne mâncăm între noi
cu tot cu piele, cu amintiri cu locuinţe
şi cabluri electrice ce leagă stâlpii noştrii
până când numai rămân decât sufletele,
Din fericire
ele nu sunt comestibile.

Intimacy

Ştii ce zic?
de cele mai multe ori cei pe care-i iubim
devin bucăţi din sine care odată individualizate
nu ne mai aparţin,
ca şi un vas pe care-l spargi
şi părţile lui devin părţile Universului.
-You know, today I felt like your body was melting into my hands
like the whole world was absorbed into our intimate hug.
So, kiss me, like there's not a soul out here, on this planet
like you'll be my secret,unique bride... -

dorul şi doina

Have you ever lost yourself in a kiss?

 How strange, i feel that everytime I kiss u...

“Have you ever lost yourself in a kiss? I mean pure psychedelic inebriation. Not just lustful petting but transcendental metamorphosis when you became aware that the greatness of this being was breathing into you. Licking the sides and corners of your mouth, like sealing a thousand fleshy envelopes filled with the essence of your passionate being and then opened by the same mouth and delivered back to you, over and over again - the first kiss of the rest of your life. A kiss that confirms that the universe is aligned, that the world's greatest resource is love, and maybe even that God is a woman. With or without a belief in God, all kisses are metaphors decipherable by allocations of time, circumstance, and understanding” ― Saul Williams


 

Don't be scared of falling in love

Te vânez cu gesturile unui vânător însetat,absorbit de propriile fantezii.Te-aş trage de mână şi ţi-aş ridica uşor voalul, aş rupe toţi nasturii de la bluză şi aş face dragoste cu tine până când numai rămâne nimic acolo.Te-aş privi în ochi fără să te văd, fără să mă văd şi pe mine şi cu grijă ţi-aş muşca uşor buzele.Mi-aş ingropa săruturile în sânii tăi, în coapsele tale şi te-aş strânge tare de mijloc.Ar mirosi a cafea şi a dezordine iar afară habar n-am ce timp ar fi.Singurul timp pe care-mi este dat să-l cunosc este cel dintre bătăile tale de inimă şi respiraţia sacadată.Te-aş trânti peste birou şi ţi-aş smulge orice urmă de frică şi m-aş topi în tine.

Dacă mi-ai vorbi atunci despre îndoială şi sensuri, te-aş săruta pe gât, ţi-aş răvăşi părul şi-aş coborî  încet deasupra umerilor, m-aş coborî pe mine pe toată fiinţa ta.

Mai ştii cum te cheamă?pentru că eu deja am uitat, singurul lucru de pe buzele mele e sărutul tău,singura religie rămâne această goană a noastră.

Ţi-aş trage uşor dresurile cu dinţii şi nu m-aş opri nici o secundă până când n-ai fi complet pierdută-n mine.Ai tremura în braţele mele şi m-ai privi fragilă.Atunci aş ştii că în sfârşit ai înţeles-dacă nu există chimia sufletelor degeaba mai faci sex.

MontyThePenguin

Cu siguranţă..

Efervescent

Nu ştiam de cine s-ascult mai întâi
de liniştea din ochii tăi sau de frunzele de toamnă
de ecoul searbăd al Paradisului
sau de teluricul iadului?
De ce e uman nu scăpăm oricât ne-am feri
de vâltoarea anilor,
iar timpul ajunge numai aceluia ce s-a lepădat
de orice urmă de ego.

E atât de frig încât uneori aş vrea să pot să alerg
şi să mă ascund în tine,
de ochii tuturor celor care mă caută.

În fiecare dimineaţă oamenii se grăbesc să prindă autobuze
şi semafoare,cozi la cafea şi ziare Telegraf din Centrul Vechi
întâlniri şi săli de conferinţe,
împleticiţi cu urme de ruj pe guler
sau cruciuliţe ascunse deasupra pieptului
toţi aleargă dimineaţa spre un sens.

dar,curios
 niciodată nimeni nu se grăbeşte să-şi prindă din urmă iubirea.

Când viaţa îţi dă flori în loc de ghimpi

Pe ea o iubeam cel mai mult
chiar dacă tăcerea mea era la fel de tâmpită ca şi cuvintele
chiar dacă fumam în prezenţa ei deşi ştiam că asta o enervează
şi uneori tipam la ea fără motiv
chiar dacă uneori în mine era mai frig ca afară
pe ea o preţuiam cel mai mult
pentru că avea gustul unui omuleţ de turtă dulce
şi privirea plină de cer
şi oricât aş fi alergat prin lume
nu puteam să culeg dintre oameni
zâmbetul ei.

De la Pie

Pe vremea când trandafirii nu se ofileau niciodată

Floarea mea palidă
câte morţi şi învieri trebuie să cunoască omul pentru a putea înţelege
că nimic nu-i mai omenesc decât iubirea?
Nu vreau să te iubesc fiindcă îmi eşti diferită
cu ochii prea plăpânzi şi gene lungi
cu buzele întretăiate de sărutările mele
cu pielea prea albă pentru lumea asta
îmi eşti nefirească, firavă făptură lângă paşii mei.

Dacă aş muri acum aş stii că rămân a pământului pentru o vreme
Şi totuşi...
pielea ta îmi poartă săruturile iar albastru ochilor tăi
îmi oglindeşte sufletului

genele-mi s-au răsfirat deasupra umerilor tăi goi
iar mâinile mele de fapt nu ţi-au dat drumul niciodată.

Mă porţi cu tine, în mersul tău grăbit, în felul împleticit şi adorabil
în care mânănci
în felul în care respiri când mă priveşti
îmi porţi parfumul deasupra pielii tale
şi gândurile deasupra venelor.

Sufletul meu simte într-un mod incontrolabil
să se îndrăgostească de fiecare lucru al tău
ca şi cum viaţa din noi rămâne în orice atingem.
Dacă ar fi aşa,înseamnă că eu respir de mult aerul
din plămânii tăi.

Humans of Rome

"I had lived all my life as an engineer before I visited Međugorje. There I realized that I wanted to explore my spirituality and I thought that I'd do it through one of my greatest interest, music. I didn't know what to do with my money anymore so I invested them all in stocks and I traveled to Sicily where I began playing guitar in a church. Then I moved to Rome to study theology. My stocks were worth over a million dollars, but I decided to ignore them and keep studying theology and playing at Santa Maria Maggiore. Everyday I got the food that the grocery stores would throw away, but that was still good. I gave it to a monastery, kept some for me, and ate it inside my tent in a remote area of the suburbs. I had a really long beard and the people in the neighborhood were afraid of me, so they called the police and they sent me away. Meanwhile my stocks dropped and I ended up with no money at all. I went to the monastry looking for help and they found me a place to stay, here in the basement of this ancient roman building."

Sharing beds like little kids

Goya whisper

Am luat-o de mână ş-am început să ne învârtim în cerc
cu fundalul de la Stubborn love pe retină şi dragoste neţărmurită-n vene.
Muşcam lacom din momente şi te păstram aproape, cât se poate de uman aproape...
până când buzele mele deveneau buzele tale şi săruturile se aşeazau uşor asemenea
unor amprente pe pielea albă şi moale,
iar tu erai cea mai frumoasă prelungire a existenţei mele.

te strângeam la piept şi nimic din ce-i lumesc
nu mă putea distrage.
acum nu ştiu ce curgea mai uşor, timpul sau noi
în vâltoarea asta a tinereţii în care eşti condamnat
să trăieşti mereu la graniţa dintre sentimente.

dar cert e că universul stătea pe loc dimineaţa, atunci când sorbeam din cafeaua ta
lăsând balconul să ne trăiască poveştile

aruncă-mi două trei pachete de ţigări şi o Cola
lasă-mă să te privesc până când mă identific cu tine
sau cel puţin până când piere orice urmă de civilizaţie
şi singurul liant echitabil rămâne sărutul.

Oh, de-ar putea povesti pereţii ăştia tot ce ţi-am şoptit...

nights. SRL

Pământul continuă să se învârtă în jurul Soarelui,
în spatele geamului de termopan oraşul forfoteşte în nocturn
de caniculă şi de dragoste.
Oameni năduşiţi ies în balcoanele lor optzeciste
să stea la ţigară şi la poveşti până când
stratul de ozon se subţiază
şi stelele cad direct în ceştile lor de sticlă.

Timpul meu e hain
şi nu-nţelege când îi spun că tu vrei răgaz.
Anii mei aleargă să te cuprindă,să te fărâme
să te epuizeze,
până-ar deveni sărutul tău obişnuinţă ş-apoi uitare.

Love blanket fort

E vară şi totul parcă doarme
nici ţipenie de om pe străzile Constanţei.
fiecare stă închis în mica sa fortăreaţă din cearşafuri
şi saltele
în spatele draperiilor, departe de lumină
şi de ochi străini.

Pahare de sticlă colorate cu limonadă
şi cărţi vechi drept paravan
ascund Soarele şi celelalte planete
sub preşul din faţa balconului.

Şi uite aşa fumul ţigării mele se urcă
până la cer
iar ea stă deasupra mea şi mă sărută
până când ajung să respir prin plămânii ei
şi să văd dragostea şi restul apartamentului
de deasupra buzelor sale.

Şi mă topesc
de vară şi de iubire
şi de poveştile pe care le citim seara
şi de vieţile pe care le trăim prin noi şi prin alţii.

Cartierele dorm amorţite
iar eu mă plimb cu tine la braţ
prin verdele crud al lui iulie,
deasupra cofetăriilor, stelelor şi cimentului.

Sonet pentru C

Dragostea mea,
am sfărâmat palate şi am zidit altele-n loc
am încununat icoanele cu laurii celor mai sfinte rugăciuni
şi-am şezut pe toate podelele purgatoriului,
dar tot nu te-am aflat încă.


m-am jurat că-mi voi trimite inima alergând până la capătul lumii
să-şi lepede zbuciumul şi să-şi cugete ofurile
ca la întoarcere să-mi fie tovarăşă de raţiune
şi nu gropar.

priveşte cerul senin ce l-am înălţat deasupra creştetului tău,
şi nu te risipi prea departe de mine,acolo unde braţele mele nu te pot cuprinde
iar zidirile universului meu, nu te pot veghea.


am smuls constelaţiile înaltului şi le-am vârât în congelator
doar pentru că ţi-am promis că-ntr-o zi
o să-ţi picur praf de stele-n palme.

Morning beautiful

Mă bucur în fiecare dimineaţă de iluzia confortului

de a mă fi aflat la graniţa cu o lume paşnică

în care toate chipurile pe care le visăm noaptea

se nasc a doua zi dimineaţă în realitatea noastră.

Şi uite aşa îmi iau periuţa de dinţi

şi îmi clătesc apoi ochii şi sorb cu sete din cafeaua tonomatului

gândindu-mă că de acum dimineţile mele sunt ale tale

iar zilele numai sunt de mult ce au fost.

Şi te trăiesc şi mă trăieşti, şi în legănarea asta fantastică

nopţile alunecă uşor între noi două.

Încercăm să tragem de timp, să-l lungim cumva

prin  îmbrăţişări prelungi

tone de sms-uri matinale ori târzii, prin certuri

şi săruturi virtuale,

dar de fapt timpul este cel care ne păcăleşte pe noi

fâcându-ne să ne credem nemuritori prin iubire.

Cu toate astea, dimineţile mele miros puternic a flori de tei

şi a ploaie măruntă de vară;

dimineţile mele nu au nici timp şi nici chip:

sunt doar amorţeala numelui tău căzut

între două bătăi de inimă .

skin-o-fobia

I think I 've got skin-o-fobia. I'm afraid of not feeling the smell of your presence around me.

Micul prinţ

În fiecare dimineaţă mă trezesc şi încă nedezmeticită îmi beau cafeaua şi fumez vreo două ţigări. Deschid larg ferestrele şi mă trântesc înapoi în pat. Dimineţile nu mi-au aparţinut niciodată, sunt momentele ălea în care abia dacă pot să vorbesc,sunt împleticită şi somnoroasă.În spatele urmelor de buze de pe ceaşca mea de cafea se înalţă ziduri înalte. După ora 10 mai pun vreo două trei cărămizi la castelul meu şi mă arunc liniştită printre perne. Visele mele sunt în siguranţă. Încă vreo 200 de dimineţi şi o să-mi ridic capul printre aburul norilor.

Castelul meu e foarte frumos. Are patru grădini şi un purgatoriu. În fiecare presar rouă peste trandafiri.Când cetatea mea se va lovi de cer atunci purgatoriul se va transforma în rai. Şi eu mă voi transforma înapoi în Eva şi vom creşte împreună toate trăirile şi lucrurile timpului, ca la începuturi.

Când dorm am senzaţia că atunci când mă voi trezi voi fi poate în alt loc.

În grădinile oamenilor pluteşte seceta dar ei sunt prea preocupaţi cu hârtiile. Le plac foarte mult hârtiile şi îndoiala. Ei se îndoiesc până şi de umbra lor.

Poate nu e bine să fii singur, dar dacă eşti atâta timp înconjurat de oameni, când mai ai timp să fii cu tine? Tu cui rămâi? Dacă mă vor rătăcii de mine într-o bună zi, am să-i rog să nu uite să-mi ude trandafirii.

Am plecat de multe ori departe dar destinul meu nu m-a urmat. L-am tot strigat dar se făcea că nu mă aude. Aşa că a trebuit să mă întorc şi să-l cos de talpa mea ca să nu se mai poată împotrivi. Apoi mi-am construit o barcă imensă-imensă din lemn şi am pornit cu velele în bătaia vântului. Toţi oamenii de pe pământ au pornit să mă caute dar nu m-au mai găsit de atunci. Acum m-am întorc la începuturi. Trebuie să am grijă să n-o dau în bară şi de data asta. O să incep să plantez trandafirii cu mare grijă. Trebuie să fie cea mai frumoasă grădină dintre toate de până acum. Pentru că e ultima.

8 milioane de petale in Costa Rica & great music

From my ART-ING page with love

www.facebook.com/muzedeportelan